» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Zidarul meşter


    Un zidar din cei care-i place să facă lucrul mai mult de isprăveală, fără a se gīndi la trăinicia lui, se tocmeşte īntr-un rīnd la un gospodar ca să-i lucreze un coş de cărămidă (hogeag) la casă.
    Da romīnul se vede că-i cam cunoştea năravul zidarului; de aceea, cīnd terminară tocmeala, īi mai atrase odată atenţiunea:
    — Vezi să-mi faci lucru bun, meştere, că-ţi plătesc cinstit, după tocmeală, īndată ce isprăveşti !
    — Despre asta n-avea nici o grijă, creştine, că-mi cunosc eu meseria, răspunse zidarul.
    Şi, fără multă zăbavă, se apucă de treabă. Cărămidă ia, trīnteşte, cu mistria dă-i, suceşte, şi hogeagul īl porneşte. Cu gīndul ca să isprăvească treaba mai repede, pentru ca să-şi primească plata, zidarul nostru nici nu mai īndreaptă cărămida la ţănchi, după cum trebuia. Ba pe cīte una uita s-o mai deie şi prin bruftuiala de nisip, şi la īncheietură fără legătură īi dă mereu zor īnainte. Cu izbeală şi suceală, īn sfīrşit, termină hogeagul. Dar cīnd se uită meşterul la el, vede că... de bine ce era lucrat, se prăbuşise īntr-o parte, gata să se prăvale.
    Dacă văzu una ca asta, se īntoarse repede şi-l propti cu spatele, strigīnd de zor pe stăpīn:
    — Hei, creştine, hai de-ţi vezi hogeagul gata ! 
    Omul veni īn curīnd să-i vadă isprava, mirat şi el de silinţa zidarului.
    — Gata, meştere ?
    — Gata, precum vezi ! Acum trebuie să-mi plăteşti.
    — Bine, dă-te jos şi vino să-ţi plătesc !
    Cum nu s-ar fi dat zidarul jos la parale, dar ştia că după el porneşte şi hogeagul.
    — Nu, nu vreau ! Aici am lucrat, aici să-mi plăteşti !
    — Da bine, meştere, mă ştii pe mine om de bucluc, ca să nu-ţi plătesc ? De ce să mă mai urc eu sus la tine degeaba, cīnd şi tu trebuie să te dai jos, că doar n-ai fi avīnd de gīnd să dormi acolo. Şi apoi, ce mai la deal, la vale, aici jos ne-am tocmit, iar nu acolo !
    — Aşa ? Dacă nu vrei, răspunse zidarul, supărat, eu l-am lucrat, eu īl dărīm. Păzea !
    Şi ridicīndu-şi īn grabă spatele, pīnă să mai răspundă gospodarul ceva, hogeagul se şi prăvăli devale, năruindu-se cu totul.
    Dacă a mai făcut din nou un alt hogeag, asta nu pot şti, dar ştiu că plată pentru acesta n-a mai luat.




Simion Hīrnea, Polojănii din bătrīni, Focşani, [f. a.], PP- 27—27

Ţănchi (şi ţenchi) — hotar, limită, margine 


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.