» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Dumnezeu ... şi pe toate nu le-a ştiut !...


    După ce-a făcut lumea, Dumnezeu a căutat să-şi facă şi slujbaşi, pe cari să-i aibă īntru ajutorinţă la cīrmuire... Greu nu i-a fost, că pe vremea aceea lumea nu era ca astăzi, rea şi plină de păcate, cum o vedem peste  tot locul...
    I-a găsit şi le-a zis īngeri.
    Acolo īn cer, Dumnezeu sta īn jilţu-i īmpărătesc, deasupra unor nouri groşi de argint; iar īmprejuru-i avea īngerii, slugile lui, unul mai frumos decīt altul, ce cīntau duios din glasurile lor argintii şi zburīnd ca rīndunelile de colo pīnă colo, dīnd ocol scaunului lui Dumnezeu-Tatăl..  Feţele lor, albe ca florile crinilor; iar hainele mai albe ca zăpada, străluceau ca stelele... Cīntau toată ziua şi aduceau laude Părintelui-ceresc . . .
    Acuma īngerii, īntru puterea dumnezeiască, se plimbau peste tot locul şi mult se minunau de cele ce vedeau făcute de Tatăl şi se credeau fericiţi şi cu putere...
    Aşa.. .
    Īntr-o zi, Dumnezeu s-a coborīt pe pămīnt iar īngerii rămaseră īn cer singuri, īn voia lor.
    Şi să vezi,.. 
                „Cīnd pisica nu-i acasă, 
                 Joacă şoarecii pe masă”... zice-o vorbă.
    Aşa şi cu ei.
    Văzīnd pe Dumnezeu aşa de bun, au crezut că nu le va face nici un rău şi-aşa o parte din ei şi-au ridicat prea tare de tot nasul, s-au crezut mai presus decīt el, Tatăl, şi ce credeţi c-au hotărīt ? Să-i ia scaunul... lua-le-ar minţile !
    Aşa au vrut să facă ticăloşii !
    Şi seara, cīnd Dumnezeu a venit acasă, atīt le-a zis:
    - Să staţi drepţi, să staţi cu frică īnaintea celui ce v-a făcut ! Necuraţilor ! ...
    Şi cerul s-a cutremurat...
    Atunci Dumnezeu i-a zvīrlit val-vīrtej de-acolo, căzīnd care pe pămīnt, care prin ape, care rămīnīnd atīrnaţi īn văzduh (ăştia scrīşnesc din dinţi, făcīnd bale la gură iar dacă balele cad pe vrun om, īl loveşte boala şi moare); cum spun, care prin toate părţile, pe unde se găsesc şi astăzi... şi i-a făcut draci !...
    Şi sunt destui pe pămīnt !...
    Toate ca toate dar Dumnezeu vede că pe zi ce trece, lucrurile tot nu merg bine de loc, măcar că a lăsat să fie numai fericire pe pămīnt... Şi ca oamenii să aibă frică, a chemat pe capul dracilor la sfat; ce era să facă ? să se īnţeleagă şi cu el, cam cum ar trebui lumea īmpărţită. . .
    Şi Dumnezeu a zis:
    - Oamenii cīt trăiesc, să fie ai mei iar după ce mor, să fie ai tăi...  Te mulţumeşti diavole ?
    - Cum nu ! - a răspuns dracul. Dă-mi zapis la mīnă...
    - Să-ţi dau.. .
    Au făcut zapisul şi l-a luat dracul.
    Apoi dracul şi-a făcut coada covrig şi a plecat la el acolo...
    Pe pămīnt ce era ? Lumea tot nouă... Nu se īnmulţea de loc.. . Nu ştia nimic !.. . De unde era să ştie, dacă aveau viaţa aşa de scurtă ?. . . Trăia ce trăia, apoi murea şi se oprea īn braţele lui Sarsailă, unde īnvăţa de toate !...
    Dumnezeu, īngrijat, cheamă pe Sfīntul Petre şi-i zice:
    - Petre. . .
    - Aud, Doamne. ..
    - Tu vezi ce-i la dracu īn iad ?
    - Văd, Doamne... Ne-a luat īnainte cu multe... Iacă cum el īşi cară porumbul şi-l macină, cum trăieşte cu ce i-ai dat. Are zapis la mīnă.. .
    - Apoi ?
    - Eu ştiu !. . .
    - Nu e păcat ca noi să nu ştim să tragem roatele carului īn şişteală şi să ne ducem să măcinăm; ori să facem butoaiele cumsecade ?... Ia te uită curtea plină de ele şi n-avem ce le face, ca să fie cum ar trebui.. 
    - Ba păcat mare, Doamne !...
    Că pe vremea aceea, Dumnezeu, ca tot omul, era tot bun, muncitor, şi ce-i trebuia, el şi le făcea... Curtea o avea plină de butoaie, īnsă... toate desfundate... De roţi aşişderea, dar tot īn colţuri... şi cīnd mergeau cu carul, făcea zdup-zdup! zdup-zdup ! să-ţi sară maţele !...
    - Şi ce zici, Petre?
    - Ce să zic, Doamne?...
    - Eu zic să-i furăm aste trei lucruri, ca să putem să mai dăinuim. ..
    - Şi care lucruri, Doamne ?
    - Aste trei: cum să īnfundăm buţile; cum se dă roata īn şişteală şi să rupem zapisul făcut cu dracul. Că ia uită-te la el, lume... furnicar, nu altceva, şi toţi la lucru, vorba ăluia, „claca dracului”; pe cīnd la noi, numai cei ce se nasc; iar cīnd trăiesc, de-abia apucă să īnveţe ceva, şi mor !... Şi-apoi vezi, la el se strīng toţi, cu toate meşteşugurile... Unii trag roatele īn şişteală, alţii fac funduri la butoaie... iar ale noastre stau toate... aruncate !.. Aşa e, Petre?
    - Aşa e, Doamne !
    - Ei, şi ce zici să facem ?
    - Ce să facem ?... Dă-mi  voie să le aflu eu astea toate ...
    - Şi ai să poţi ?
    - Īncercarea moarte n-are ! zice-o vorbă. O să  pot !...
    Şi Sfīntul Petre a coborīt pe pămīnt, de s-a băgat slugă la diavol, vreme de trei ani de-a rīndul.. .
    Īn anul dintīi, Sfīntul Petre a aflat cum se dă roata īn şişteală; al doilea an, a aflat că orice bute se īnfundă cu şase capre īn gardin; iar cīnd a trecut īn al treilea an, s-a dus la stăpīnu-său şi i-a zis:
    - Stăpīne !...
    - Eu...
    - Te superi dacă te-oi īntreba ceva?
    - Īntreabă. . .
    - Cine poate sparge zapisul părintesc ?
    Atunci diavolul, nici una, nici două, īi şterge o palmă, c-a văzut stele verzi Sfīntul Petre.. Dar şi el a fost meşter la răbdat...
    Apoi īi răspunde:
    - Asta nu e treaba ta !
    După ce a mai trecut cīt o fi mai trecut, Sfīntul Petre s-a dus cu urciorul la apă şi după ce a venit, iar l-a īntrebat:
    - Stăpīne... Iar īndrăznesc... Spune-mi barem acum, cine poate sparge zapisul părintesc ?...
Şi īn loc de răspuns, Sfīntul Petre s-a pomenit iar c-o palmă zdravănă de tot...
    A tăcut.
    Trece vreme, vine vreme, şi īntr-o zi, cīnd dracul era vesel, niţel, „făcut”, Sfīntul Petre īl īntrebă iar:
    - Da ce naiba, stăpīne, te slujesc de trei ani cu credinţă şi poţi avea nădejde īn mine...
    - Ei şi ce vrei ?
    - Să-mi spui cine poate rupe zapisul părintesc.. 
    Dracul tot drac, īi mai lipeşte īncă o palm㠄de-a auzit cīinii īn Giurgiu!”... Şi i-a spus:
    - Numai singur Fiul !...
    Atunci Sfīntul Petre s-a făcut nevăzut dinaintea lui, urcīndu-se la cer. . .
    Acolo a găsit pe Dumnezeu foarte bucuros. Toate roatele cīte le avea lucrate, toate erau date īn şişteală; toate putinile şi toate butoaiele īnfundate... Că slavă lui, n-avea mai puţine !... 
Curtea plină, cīt putea prinde ochiul!..
    Apoi Dumnezeu a făcut ca īndată să se nască Fiul...
    Şi Fiul a mers la poarta iadului, a tras cu piciorul şi a rupt zapisul...
... Şi astfel, īnsuşi Fiul de-atunci a dezrobit lumea din chinurile iadului.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.