» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Păcală avocat


    Cică era īntr-un sat un om tare nevoiaş. De nevoiaş ce era, şi-a lăsat casa şi a plecat să-şi cerce norocul īn lume.
    Mergīnd el īncotro īl duceau ochii, deodată īl apucă o foame nebună. A tras la un han să caute de-ale mīncării, īnsă el nu avea la el nici o para chioară.
    — Jupīne, fă-ţi bine şi-mi dă colea de-ale halelii, că-mi ghiorăie stomacul, ducă-se şi el la naiba ! Bani nu am īnsă cīnd mă īntorc din drum, īţi plătesc.
    Hangiul a fiert cinci ouă, a tăiat o bucată de pīine şi a dat omului.
    După ce şi-a pus stomacul la cale, a plecat īn lume. După vreo douăzeci de ani, s-a īntors acasă şi a dat pe la hanul unde ospătase el. Intră īn han şi spuse hangiului:
    — Jupīne, īţi mai aduci aminte că am ospătat aicea, acum vreo douăzeci de ani, şi nu ţi-am plătit ? Ei, acuma am venit să-ţi plătesc şi vreau să ştiu cīt costă.
    — Da, da. īmi aduc aminte. Ai mīncat cinci ouă şi o bucată de pīine.
    — Da, īntocmai. Cīt costă ?
    — Apoi, masa aceea costă două mii de lei.
    — Cum vine asta, jupīne ?
    — Da, aşa vine. Căci dacă nu-ţi dădeam dumitale acele cinci ouă, eu scoteam cinci găini, care creşteau mari. Găinile, la rīndul lor, scoteau pui, şi dacă socoteşti din fir īn par, este īntocmai două mii de lei.
    — Nu se poate asta, eu nu-ţi dau dar nimica.
    — Dacă nu dai, să ştii că te trag la judecată. Omul a ieşit, şi mergea posomorīt spre casă, cīnd numai ce se īntīlneşte cu Păcală.
    — Da ce ai, romīne, de-ţi plouă aşa ?
    — De, ca omul; fiecare cu necazurile lui.
    — Se poate să ştiu şi eu ? Pe mine mă cam interesează toate fleacurile.
    Omul īi īnşiră de la īnceput toate cīte se īntīmplase şi cum, īn cele din urmă, īl dase īn judecată.
    — Fii pe pace ! Pentru asta trebuie să fii tu aşa posomorīt ? Ia-mă pe mine avocat.
    — Te iau īnsă eu n-am fost niciodată la judecată.
    — Nu-i nimic. Dă-mi mie hīrtie la mīnă.
    Zis şi făcut !
    După un timp de vreme, numai ce se pomeneşte Păcală cu citaţie, īnsă nu se duce la judecată. Vine a doua citaţie. Acum lăsă toate treburile baltă şi se duse. Cīnd se duse īn faţa judecătorului, judecătorul, cam răstit, īl īntrebă:
    — De ce nu ai venit la primul proces, domnule ?
    — Să vedeţi de ce nu am venit, domnule judecător. Tocmai fierbeam nişte grīu ca să-l samăn, şi nu puteam să las grīul pe foc, căci se strica.
    — Da cum vine asta ? Tu fierbi grīul, şi pe urmă īl sameni ?
    — Da, īl fierb.
    — Şi răsare ?
    — Da, după cum şi ouăle care le-a fiert jupīnul au scos pui, şi puii s-au făcut găini, şi găinile au făcut iar ouă şi aşa mai departe.
    Judecătorul, auzind asta, a achitat procesul.





Izvorātul, XVI (1937) nr. 5, pp. 180—181


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.