» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Neguţătorul de bucate şi nerodul


    Neguţătorul: Dar tu din ce parte de loc vii, măi creştine ?
    Nerodul: Din părţile noastre, de unde să vin dară ?
    — Bine că din părţile voastre, dar din ce sat eşti ?
    — Eu sunt din satul nostru, căci doară nu voi fi din satul altora.
    — Şi din care sat al vostru ?
    — Doară nu vom fi avīnd zece sate, ci numai unul.
    — Şi pe unde-i satul acela al vostru, măi creştine ?
    — Pe unde să fie ?... Ia, peste dealul cela de colo !
    — Bine că-i pe-acolo... Dar ce nume are ?
    — Numele satului nostru este tocmai aşa după cum l-a botezat popa, dacă vrei să-l ştii.
    — Dacă-i aşa, atunci spune-mi, cum l-a botezat ?  
    — Cum să-l boteze ?! Cu apă din căldăruşă, după cum se botează prin toate părţile.
    — Dar pe tine cum te cheamă, măi creştinul lui Dumnezeu ?
    — Pe mine mă cheamă aşa: Ia-ncoaee, măi !...
    — Şi cum te strigă ?
    — Cīnd mă strigă, mă strigă aşa: U, mă ! N-auzi, mă ?
    — Am gătat-o cu īntortocheatul acesta ! Dar ia-mi spune, măi prietene, se face bucatele pe la voi ?
    — Cum păcatele să nu se facă, căci doară noi nu vom fi trăind nemīncaţi...
    — Şi cam ce fel de bucate mīncaţi voi ?
    — Noi mīncăm mai cu seamă fasole cu varză şi lapte cu mămăligă caldă.
    — Eu nu te īntreb doară de bucate fierte, măi neghiobule !
    — Atunci, īntreabă-mă de cele nefierte !
    — Creşte pe la voi grīul şi orzul ?
    — Cum să nu crească ?! Şi īncă cīteodată mai cīt dumneata de īnalte.
    — Nu te īntreb de īnălţime, bre, căci doară eu nu sunt neguţător de paie, şi vreau să aflu de la tine cam cum e bobul orzului pe la voi.
    — Bobul orzului pe la noi e cam lungăreţ, īnvelit īntr-o coajă gălbuie şi cu ţepe pe la vīrfuleţ.
    — Aceea o ştiu şi eu. Dar cum se vinde grīul pe la voi ?
    — Pe la noi se vinde grīul aşa: că unul dă grīul, şi altul dă banii.
    — Văd că nu ne īnţelegem, prietene, căci tu nu ştii să-mi spui nici cum vīnd oamenii pe la voi grīul sau orzul.
    — Cum păcatele să nu ştiu, cīnd oamenii noştri īl vīnd tot cu măsura; nemăsurat nu-l vinde nici
unul.
    — Bine că-i cu măsura, dar cu ce preţ dau ei o măsură ?
    — După cum te īnvoieşti, cucoane; cīt dai, atīta iai. Dai bani mai mulţi, iai şi grīu mai mult, iar dacă dai bani mai puţini, iai şi grīu mai puţin.
    — Văd că cu tine nu mai ies la un fel... Dar ia spune-mi, măi creştine, mai sunt mulţi oameni ca tine īn satul vostru ?
    — Cum să nu fie ?... Cum e nea Stan, cum e nea Bran, cum e nea Muşat, nea Tănase şi cīţi şi mai cīţi alţii...
    — Mai opreşte-te, bre, că parcă-i ceteşti de pe pomelnic ! Şi spune-mi mai bine, cine e om mai mare la voi īn sat ?
    — Omul cel mai mare la noi īn sat e badea Achim Lunganul, carele stă tot plecat īn casă, de teamă să n-o ia cumva īn cap.
    — Nu aşa, mă creştine! Dar spune-mi de cine ascultaţi voi mai tare īn satul vostru ?
    — Noi īl ascultăm mai tare pe nea Bratu, carele, cīnd īncepe să cīnte cīte o doină din fluier, adună tot satul īmprejurul lui.
    — Uf ! Că mi s-a urīt să te mai ascult; dar spune-mi, te rog, de cine aveţi voi mai multă teamă īn satul vostru ?
    — Aulio ! De taurul birăului, cocoane, căci cīnd vine seara de la ciurdă şi īncepe să mugească, nu ştim care pe unde să ne ascundem mai iute de teama lui.
    — Dar ia spune-mi, măi creştine, ce fel de om vei mai fi şi tu, căci văd că nu ne putem īnţelege amīndoi.
    — Un om ca toţi oamenii, cocoane: cu ochi, cu nas, cu gură, cu mīini, cu picioare, după cum mă vezi şi dumneata.
    — De om te văd că eşti om, dar fără de simţire, ca şi-o buturugă de lemn. Dar ştii tu ceva ? Aveţi voi dogar īn satul vostru ?
    — Avem, da ! Şi īncă ce mai meşter bun... Ori vrei ceva cu el, cocoane ?
    — Dacă-i aşa mare meşter el, atunci na aceşti bani şi te du pīnă la el de-i spune c-am zis eu să-ţi pună o doagă, care-ţi lipseşte şi n-o ai.
    — Bogdaproste, cocoane !... dar ştii ce ? Mai dă-mi īncă pe-atīţea, căci īmi lipseşte nu numai doaga, ci şi fundul.
    — Haide, pleacă de-aici şi nu fi obraznic ! Nu ştii tu că nemulţumitului i se ia darul ? Şi că cel ce nu se mulţumeşte cu puţin nu e vrednic de mult ?
    — Ba ştiu, cocoane, dar din banii aceştia nu-mi rămīne nimic pentru mine, ca să beau şi eu vreun pahar de rachiu, deoarece mi s-a uscat gītul de cīnd tot tăinuim amīndoi. Īncailea īnchide ochii şi-mi mai aruncă vreo cīţiva bănuţi peste aceştia !
    — Na şi pleacă de-aici, să nu te mai văd, neghiobule şi hăbăucule !
    — Bogdaproste, cocoane, şi să ne mai īntīlnim sănătoşi şi de altă dată !
    — Ba mai bine să-ţi frīngi gītul pe unde ţi-o fi lumea mai dragă.
    — Tot asemenea īţi poftesc şi dumitale, cocoane, şi să te mai īntīlnesc pe unde şi-a īntīlnit mutul iapa şi să te mai văd cīnd mi-oi vedea ceafa.
  



Domeţiu Dogariu, Povestiri şi anecdote populare, Gherla, 1900, op. 50—56
birău — primar (trana.) 


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.