» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ghibăcie


    Un român mai nevoieş s-a fost dus într-o zi la prăşit, la altul mai chiabur, şi se împăcase să-i deie pe ziua ceea o dimerlie de făină. Prăşeau amândoi. Într-amurg, prăşitorul cu ziua vede că stăpânul ogorului nici gând n-avea să se lase de la treabă, că era hârşit al naibii şi ahtiat după câştig.
    — Păi, să ne lăsăm, măi cumetre, c-a sfinţit soarele ! zice după un răstimp cel cu ziua.
    — Ba, putem să-i dăm mai înainte, cumetre, că iaca fratele soarelui, răspunde celălalt arătând pe cer luna, care răsărise.
    Omul a tăcut. Au lucrat până mai într-un târziu. Când la plată, a doua zi, cela vine cu un sac mare şi cu unul mai mititel — o traistă — şi după ce-i turnă în cel mare o baniţă de făină, el întinde şi pe cel mic.
    — Pune şi ici, măi cumătre !
    — Da nu ţi-am dat o dimerlie, cum ne-a fost vorba ? Ce mai umbli şi cu traista ?
    — Păi, îi fratele sacului, măi cumătre. Pune şi-aici !
    I-a mai pus oleacă, n-a avut încotro.



Ion Creangă, IV (1911), p. 16
 dimerlie — veclie măsură de capacitate pentru cereale, baniţă
 hîrsit — zgîrcit, neînţelegător


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.