» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Unul care a plecat să găsească beleaua


    Era odată un boier bogat, care tot auzea pe unul pe altul spunīnd: se ţin belelele de mine, sau am dat de altă belea... Boierul tot īntreba cum e beleaua aceea sau cum este cīnd dai de belea, īntrebare la care i se răspundea:
    — De, boierule, dă şi dumneata o dată de ea, şi-ai să vezi cum e.
    Pasă-mi-te, acel boier era şi puţin cam prostuţ, căci după ce a văzut că oamenii de pe moşia lui nu-l pot face să cunoască beleaua a plecat īn lume să dea de ea. Pe unde trecea, nu īntreba de altceva decīt unde poate să găsească şi să cunoască şi el beleaua. Īntr-o zi a ajuns la o apă; a descălecat, a lăsat calul şi hainele pe mal şi a intrat să se scalde īn gīrlă. Īn timpul acela au venit nişte hoţi, i-au luat calul şi toate hainele şi au plecat. Cīnd a ieşit, ia hainele şi calul de unde nu-i !
    A mers bietul om, īn pielea goală, pīnă-n satul vecin, de unde a cerut nişte haine, povestind oamenilor ce i s-a īntīmplat.
    — Ei, beleaua dracului ! spuse unul.
    — Apoi tocmai după ea plecasem, răspunse boierul; unde aş putea s-o găsesc ?
    — Apoi, n-ai găsit-o, ce mai umbli după ea ? īi spuseră sătenii.
    Se duse acasă, vesel că a dat şi el de belea.




Ion Creangă, IX (1916), nr. 7, p. 250


Ion Creangă - De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.