» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
O lecţie de limbă romīnească


    Se-ntorsese de prin străinătăţi acasa la ţară, să facă vara cu părinţii. De cīnd īnvăţa pe departe, uitase a grăi romīneşte.
    Umbla el prin sat, dar cīnd să se deie īn vorbă cu cineva, nu nimerea cuvintele. Acu, dă ! Numai de n-aş zice vorbă de ocară, nu ştiu dacă uitatul era pricina, ori se mai marghiolea şi el aşa, să samene a naţie.
    Ţăranii numa-şi dădeau coatele pe din dos, făcīnd īn faţa lui pe proştii.
    — Apoi dă, cuconaşule, aşa cum le spui dumneata, mai rar; limba “mneatale s-a dat după vorba sfranţuzului, s-a ascuţit, s-a făcut mai delicată, nu-i ca a noastră, lată şi tăpălăgoasă...
    Se duce o dată băiatul acesta al boierului pe cīmp... Plimbīndu-se el prin lanuri, dă peste un creştin care grebla nişte cositură. Romīnu, cum īi el, īntr-o treabă nu se prea amesteca aşa, nepoftit, da-n cislă intra şi netras de mīnecă.
    — Īţi mai porţi urītul pe cele dealuri, cucoane ! Umblă, că eşti tīnăr şi nu te ţin nevoile-n loc; că dac-ai īmbătrīni şi te-or īnconjura plodurile, apoi ţi-a trece pofta de hoinărit.
    Omu-i spune cīte-n lună; o īncepe de la Adam babadam şi ajunge unde a dus mutul roata şi surdul iapa.
    Cuconaşul nostru rămăsese ca de piatră. Īngīna cīte-un cuvīnt pocit şi-apoi ducea degetul la frunte, ş-asuda pīn“ să nimerească o altă vorbă.
    Romīnul sta cu bărbia răzămată īn coada greblei şi se uita minunat la tīnăr.
    — Vine departe tīrgul acela unde eşti cu īnvăţătura ?
    — Departe.
    — Tot să fie ca la o mie de poşte...
    — Mai mult.
    — Elei !...
    — De-acolo īnainte nu mai este pămīnt, tot apă.
    — Auzi tu minunăţie ! Şi ce-ai gīndit de te-ai īnstrăinat aşa ? N-ai aici de toate, de să le mīnīnci cu lingura, şi tot să mai rămīie ?
    — Īnvăţ carte.
    — Cu drept. Omu de ce ştie, de ce-ar vrea să mai afle. Numai mă gīndesc ce trebuie să fie īn capul “mneatale... Īnvăţăturile de pe lume... ai ?
    — Aşa-i.
    — Īn ţara aceea trebuie să se fiarbă piatra cea scumpă, sīmburele īnţelepciunii şi cumpăneala gīndului. 
    — Cum zici. 
    — Acolo-i marginea pamīntului. 
    — Acolo.
    Ţăranul rămīne abătut.
    — Ce-am văzut şi ce cunoaştem noi ? Am văzut cīmpul şi pădurea şi ne pricepem să luăm o sapă de coadă. Da lasă-lasă, umblaţi măcar “mneavoastră, noi om munci īnainte, că nu tuturor li-i dat să ştie.
    — Şi ce faci aici pe cīmp ?
    — Adun fīn.
    — Cum īi zici iştia cu care īnvăluieşti brazdele ?
    — Şi, zău, chiar i-ai uitat numele ?
    — Nu-mi aduc aminte.
    Da“ cu vīrful ghetei tot apăsa īn pieptenele greblei, de mai īi īngropase dinţii; cīnd īndesa mai tărişor, coada mai da să scapete de sub bărbia omului.
    Ţăranul īnsă, dat dracului şi pus să rīdă de boieraş, o ţinea una:
    — Ia mai gīndeşte-te, că oricīte ar īnvăţa omul, tot īi rămīne īn cap un locşor pentru vorbele cu care a crescut.
    Romīnul īl măsura din ochi şi vedea bine că se fasoleşte ca să pară a limbă străină.
    Īşi pune īn minte să prindă pe boier cu ocaua mică. Cīnd a simţit el că cela apasă mai vīrtos īn grebla, ridică capul şi dă drumul coadei, de se opreşte tocmai īn nasul boierului..
    - Fii… afurisită greblă !
    - Aşa-i zice, cucoane. Ai dat peste nume; greblă-i, cum i-ai spus…





Satire populare, E.S.P.L.A, 1957. pp. 213—215


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.