Acu, cică īntr-un sat trăia un gospodar. De unde şi pīnă unde, gospodarul nostru se īmbolnăveşte, iar īntr-o bună dimineaţă īl găsesc ai casei ţapăn şi rece, mort ca toţi morţii.
Īi fac toate rīnduielele creştineşti şi-l pornesc la groapă. Cīnd să-l dea īnăuntru, minune dumnezeiască: mortul se scoală din sicriu şi īncepe a-şi face cruce şi a povesti celor din jurul lui cele ce văzuse pe ceea lume.
Ce se īntīmplase ? El fusese numai leşinat. Auzind şi moşieriţa satului, căreia īi murise soţul, de cele īntīmplate şi de cele ce povesteşte īnviatul, l-a chemat la curte şi l-a īntrebat să-i spună dacă a văzut şi pe boierul ei.
- Hei, cocoana, cum să nu-l văd, l-am văzut şi pe conaşul. Ş-acolo-i tot boier !
- Bine, dar cum, ce făcea ? mai īntrebă cucoana, plină de bucurie cīnd auzi că şi pe ceea lume boieru-i tot boier.
- Poi, ce să facă ? Cuconaşul sta culcat pe-un crivat de fier, īn mijlocul unei văpăi de foc, iar eu, tot slugă, puneam lemne şi-i dam foc pe dedesubt. Vezi că, oriunde, boieru-i tot boier !
