» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De cīnd luna are numai un ochi


    Luna cică şi cu Soarele, sīnt fraţi buni. Şi de aceea mai īnainte şi ea strălucea şi īncălzea tot aşa de frumos ca şi fratele ei Soarele. Iar acum, de cīnd luna are numai un ochi, nu mai īncălzeşte şi nu mai străluceşte ca soarele.
    Ia, acu să vezi de ce luna a rămas numai c-un ochi ? 
    ...Soarelui i-a venit şi lui timpul să se-nsoare. Mai īnainte īnsă, a trebuit să se ducă la maică-sa, să-i dea voie să umble prin lume, să-şi caute o fată frumoasă. Cīnd a văzut şi-a văzut aşa, mă-sa ce-a mai putut să-i facă ?  I-a dat drumul, iar el a pornit. Ş-a mers pe drumuri neumblate, zi şi noapte, nouă ani şi nouă zile de vară dar ca să găsească o fată frumoasă după inima lui, nici c-a putut găsi.
    Supărat din cale afară, se-ntoarce īnapoi acasă. Cum ajunge acasă iar se duce la mamă-sa, şi-i spune:                       
    - Mamă, fost-am peste tot pămīntul, fost-am şi-am cutreierat toate locurile cīte poate să le cutreiere un om dar să văd o fata mai frumoasă şi-o fată care să-mi fie aşa de dragă, afară decīt sora mea, Luna, nici că am putut vedea.                             :
    Mamă-sa a rămas uluită. Dar i-a priceput gīndul Soarelui, căci el vroia să ia de nevastă pe sora-sa, pe Luna; şi n-a primit, pentru că i-a zis:
    - Nu se poate lua frate cu frate.
    Soarele se dădea īn două, nu  altceva ! Ş-a şi spus către mīni-sa că orice ar fi, tot pe Lună o ia de nevastă; şi dacă n-a lua-o pe dīnsa, atunci nu mai ia pe nici una, cīt ar fi lumea şi-a fi.
    Dar biata mamă-sa era īngīndurată tare, că nu ştia ce să facă.
    De păcat, era păcat şi de milă īi era milă...
    Iacă parcă Dumnezeu i-a dat īn minte; mama Soarelui trimite pe Lună la Sfīnta Duminică după sită deasă de mătase, pentru cernut făină la nuntă. Iacă, am uitat să spun că Soarele logodise cu Luna fără voia mă-sei şi acu, īn scurt, trebuia să fie şi nunta. Da şi Sfīnta Duminică ştia că Luna-i mireasă cu Soarele; ea să nu ştie, dacă-i sfīnta ?
    Ea īnvăţă pe Lună să-şi scoată un ochi, ca să pară mai urītă Soarelui şi să n-o ia de nevastă. Cum glăsui Sfīnta, Luna făcu; şi cīnd să se-ntoarcă acasă, se-ntoarse numai c-un ochi.
    Soarele pricepu īndată care-i pricina, că Luna n-are un ochi şi tot se hotărī să facă nuntă cu dīnsa, aşa c-un ochi cum era.
    Cīnd vede Luna, se duce din nou la Sfīnta Duminică, de i se jelui. Dar acum Sfīnta Duminică īnvăţă pe Lună ca să se deie de două ori de-a berbeleac, că-ndată se va face rīndunică. Apoi, să zboare pe fereastră afară. Cīnd să zboare, Soarele o prinde c-o mīnă de gīt iar cu cealaltă mīnā de coadă. Dar ea se smuceşte şi zboară afară pe fereastră. Īn mīna Soarelui īi rămīn numai penele din coadă iar rīndunica pe gīt se umplu de sīnge, care se scursese din mīna  Soarelui.
    De cīnd s-a făcut Luna rīndunică, cică-s rīndunelele; pīnă atunci nu erau. Ele-s vărgate la gīt, cu roşu din pricina sīngelui ce s-a scurs din mīna Soarelui pe gītul ei.
    Coada lor e ca o furculiţă, din pricină că Soarele cīnd a prins-o, i-a zmuls toate penele din mijloc şi i-a rămas numai cele de pe margini.
    La urmă, din rīndunică s-a făcut iar īn lună. Pentru suferinţele ei, Luna l-a blestemat pe soare ca ei amīndoi niciodată să nu se mai īntīlnească faţă-n faţă unul cu altul, nici cīnd a fi lună nouă, nici cīnd a fi lună veche. Şi cīnd a fi unul la răsărit, celalt să fie la asfinţit; cīnd a fi unul la asfinţit, celalt să fie la răsărit.
    Şi de asta luna şi cu soarele nu-s niciodată la un loc; iar luna-i mai īntunecată ca soarele, de scīrbă mare ce-a avut-o săraca...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.