» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Gogea (5 ianuarie)


    Practica magică de aflare a norocului, în special a ursitei, din nopţile sărbătorilor importante ale anului (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Lăsatul Secului de Paşte, Paştele şi altele) se numea, în unele zone etnografice din Banat şi Transilvania, Gogea. La ceremonie participau fie numai fete şi feciori necăsătoriţi, fie persoane diferite ca vârstă, sex şi statut social. Recuzita obişnuită se compunea din două nuiele din lemn cu coaja verde, numite vergele, substitute ale divinităţii prezicătoare, una pentru feciori şi alta pentru fete, unul sau două vase (cofe, farfurii) cu apă neîncepută, un cearşaf sau o albie mare din lemn de salcie sau de plop.
    În Bihor, la lăsatul serii, cei aşteptaţi se adunau la gazda prezicătorului numit Gogea, Vergelator sau Vestitor de Anul Nou. După o scurtă petrecere, începea ceremonia propriu-zisă: fetele şi feciorii îşi aruncau fiecare inelul, sau alte semne, în cofele sau farfuriile cu apă. Gogea, acoperit cu cearşaful sau băgat sub copaie pentru a fi ferit de privirea asistenţei nerăbdătoare, amesteca inelele cu vergelele de lemn, timp în care invoca divinitatea pentru a da oamenilor roade bogate în noul an; tinerii interpretau un cântec ceremonial prin care cereau Gogii să scoată inelele, simbolurile căsătoriei. Gogea scotea două inele, unul din cofa fetelor şi unul din cofa feciorilor; recunoaşterea inelelor şi prezicerea că cei doi tineri se vor căsători. Obiceiul se repeta până ce Gogea termina de scos inelele şi, fireşte, "căsătorea" toate fetele şi feciorii.
    În alte zone, precum Bucovina, feciorii alegeau şi ei din timp gazda Vergelului, cumpărau băutură şi plăteau lăutarii. În seara Anului Nou, la sunetul buciumului şi al trâmbiţei, se strângeau, cu mic cu mare, la Vergel. După cinstirea oaspeţilor, Vestitorul de Anul Nou sau Vergelatorul aşeza pe masă un ciubăr cu apă neîncepută în care participanţii aruncau câte un semn (inel, cercel, bumb sau nasture etc). Vestitorul de Anul Nou bătea cu vergelele, beţişoare din lemn cu coaja verde, în marginea ciubărului, precum toaca la biserică, şi recita un colind-urare de bună stare în noul an. Un băiat neprihănit, de zece-treisprezece ani, scotea din ciubăr primul obiect şi, după ce era recunoscut de proprietarul său, Vergelatorul îi prorocea acestuia că norocul i-l va aduce Sfântul Vasile, prima sărbătoare a anului. Operaţiunea se repeta, cu bună dispoziţie şi după acelaşi scenariu, până se termina de scos obiectele din apă şi se terminau sfinţii aducători de noroc din Calendarul Popular. Vergelul Feciorilor se încheia cu o petrecere, joc şi voie bună. Obiceiul supravieţuieşte astăzi în noaptea de Revelion, sub forma jocurilor de noroc (cărţi, zaruri, table, ruletă), a plăcintei cu surprize şi altele.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.