» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Siva


    Obiceiurile româneşti din preajma solstiţiului de iarnă păstrează amintirea jertfirii violente a zeului adorat prin substituirea acestuia cu arborele sacru, bradul sau stejarul, tăiat şi incinerat simbolic în noaptea de Crăciun, cu taurul, reprezentat de o mască, Capra, Brezaia, Turca sau Boriţa care, după ce însoţeşte unele cete de colindători, este omorâtă simbolic şi, mai ales, cu porcul, reprezentare neolitică a spiritului grâului, sacrificat ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie).
    Porcul a devenit, datorită prolificităţii ridicate (gestaţie scurtă, de numai trei luni, trei săptămâni şi trei zile şi numărul mare al purceilor fătaţi), simbol al spicului de grâu. In antichitate, el a fost asociat cu divinităţile vegetaţiei: Demeter, Persefona, Attis, Adonis, Osiris, Dionysos. Adoratorii zeului Attis şi, probabil, adoratorii zeului Adonis refuzau să mănânce carne de porc, întrucât acesta întruchipa zeul însuşi. Atitudine ambiguă faţă de porc au avut şi evreii, despre care grecii antici nu au putut să-şi dea seama dacă aceştia detestau sau mai degrabă adorau controversatul animal. Deşi porcul era considerat în vechiul Egipt un animal dezgustător, oamenii îl jertfeau şi îl mâncau ritual, o singură dată pe an, în cinstea zeului Osiris. După multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, românii îi păstrează amintirea cultului preistoric: îl sacrifică ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), din corpul lui se prepară alimente rituale (cârnatul, bundăretele, piftia), i se imită glasul cu un instrument special, numit surla, apare în folclorul de mare vechime precum jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) şi, mai ales, are o colindă specială, numită Siva, numele marelui zeu indian Shiva.
    Obiceiul Siva, structurat după modelul vechilor colinde româneşti, este practicat în noaptea de Revelion sau în ziua Anului Nou. Cunoscuta mască a colindătorilor, îmbrăcată şi jucată de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc.) este înlocuită cu capul împodobit al porcului jertfit la Ignat. De remarcat este faptul că obiceiul a fost atestat în Europa numai la români şi aromâni, iar în Asia, la indieni. Obiceiul, care are o bogată sinonimie locală sau zonală (Siva, Puiul Sivei sau, prin contopire cu Vasile, Vasilca, Sila), cuprinde, în esenţă, aceleaşi secvenţe rituale şi ceremoniale: expunerea divinităţii gătite cu inele, cercei, brăţări, flori în faţa ferestrei sau în casa colindată; colinda cântată care narează viaţa Sivei în Raiul din pădurile de fag şi stejar, coborârea în vale pentru a bea apă; moartea violentă şi incinerarea corpului; judecarea Sivei de un juriu în care apar, adesea, Bătrânul Crăciun, Maica Precesta; urarea "La mulţi ani!" şi primirea darului. Colindul cu Siva a fost preluat în ultimul secol, asemănător şi altor obiceiuri (Umblatul cu Ursul, Paparuda), de ţigani şi transformat în sursă de câştig.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.