» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Uciderea Ilenii


    Nu ştiu zău dar totuşi cred că o fi hăt multă vreme de atunci, de cīnd Ileana Consīngeana cea mīndră şi frumoasă, umbla cu Voinic-īnflorit ţinīndu-se de după brīu şi doinind hori de sunau munţii şi ţi se făcea inima izvor de lacrămi la auzul doinelor lor. De mult o fi, că doar nu a fost numai ieri vremea cīnd Sfīntul Archanghel Gavril umbla şi el ca un moşneag răzimat īn cīrja-i de oţel, dīnd oamenilor veste că Dumnezeu pe capul lor o să trimită potop de limbi străine şi nemernice, de nu se vor īngădui cu pisma şi de nu vor īnceta cu sudălmile. Sfīntul Gavrilă, umblīnd multă lume īmpărăţie, īn un vīrf de rīpă piezişă, de te īmbatai uitīndu-te din vīrful ei īn jos, īntīlnitu-s-o cu Ileana Consīngeana, ce din ochi plīngea şi din gură doinia şi cu Voinic-īnflorit, cu care dat-au īn poveşti, după cum dau toţi drumarii, cīnd rīnduieşte Dumnezeu ca să se īntīlnească.
    - Pīnă unde moşule ? īl agrăi Voinic-īnflorit.
    - Pīnă mai departe decīt tine, voinice ! īi răspunde Archanghelul Gavrilă.
    Pe fecior īl cuprinde roşeaţa pīnă după urechi de ruşine, auzindu-i vorbele, căci cum nu, cīnd un moşneag ca el se laudă, că pīnă mai departe decīt el, ca şi cīnd el nu ar fi voinic, ca să umble mai mult şi mai departe decīt un moşneag gīrbovit de bătrīn şi alb de cărunt.
    - Hei, moşule, că slăbănog mă mai ţii, cīnd īmi zici că nu-s īn stare a drumări cīt dumneata.
    - Voinice, glasul tău puternic şi dulce de azi, īntr-un an nu se va mai auzi.
    - Şi de ce ?
    - Aşa vrea Dumnezeu.
    - Aşa ar fi, de ai fi tu frate cu Cristos, īi răspunse feciorul a batjocură.
    - Voinice, de nu oi fi frate cu Cristos, apoi cu Sīn-Petru a bună-seamă; de nu crezi, hai prindem rămas, că de azi īn un an o să ne īntīlnim iară. Tu īnsă pe atunci, īi fi mai neputincios decīt cum ţi se pare că īs eu acum.
    - Bine, fie cum zici, dar griji, că de cīştig rămasul, apoi vai de chica ta ! īi răspunde voinicul.
    - Fie !
    Dorindu-şi drum bun, fiecare se duse cu gīndul ca să-şi cīştige rămasul.
    - Cine a fost acel moşneag īndrăzneţ ? īl īntrebă Ileana Cosīngeana, căci mi se pare că nu e aşa de bătrīn, după cum īl arăta părul. Măi, acela a fost un voinic, ori ştie Dumnezeu cine, numai om bătrīn nu a fost.
    - Şi de pe ce l-ai cunoscut ?
    - De pe ce ? Iac - cīnd mi-a dat mīna, m-a strīns cu atīta foc, cīt īmi venea să-mi ardă sufletul de căldura mīnii lui.
    Voinicul, auzind-o, se mīnie de nu mai semăna mai mult a om făr-a fiară sălbatică, şi aşa mīnios cum era, se năpusti asupra frumoasei copiliţe şi luīnd-o de cap, o azvīrli pe rīpă īn jos, de sfărmi şi bucăţele se făcu. După aceea o luă la fugă, de gīndeai că să mănīnce pămīntul şi nu alta.
    Aşa a umblat multă lume, pīnă a sosit vremea ca să se īmplinească anul, de cīnd s-a rămăşit cu moşneagul.
    Cīnd mai era o zi pīnă la an, voinicului i-a venit īn minte de rămasul făcut, şi uitīndu-se īntr-o fīntīnă, se văzu mai slab şi mai petrecut, ca cum era atunci moşneagul. Se supără rău, văzīnd că pierde rămasul şi, īn necazul lui, se aruncă īn fīntīnă dar fīntīna nu-l primi, căci aşa a fost voia lui Dumnezeu. Era īmbătrīnit rău bietul Voinic-īnflorit, căci gīndurile şi supărarea īi īnvīrstă faţa cu o mulţime de sbīrcituri iar parul, din negru ce era, īl prefăcuse īn alb ca omătul. Gīndurile īl puseră bine, căci el īn o mīnie, ori poate īn un ceas făr de noroc, īşi omorīse pe scumpa lui Ileana, aruncīnd-o īn jos pe rīpă.
    Archanghelul Gavrilă, care le ştia toate cele īntīmplate, īnschimbīndu-se īn un voinic frumos ca un soare şi voinic ca un crai şi viteaz ca un leu, se sui călare pe un armăsar negru ca noaptea şi iute ca vīntul, şi se duse la rīpa unde trebuiau să se īntīlnească. 
    Voinicul-īnflorit, chiar fără voia lui, se trezi că şi el ajunse pīnă la rīpa unde s-a fost rămăşit cu moşneagul drumeţ.
    Mai mare i-a fost spaima, cīnd īn locul moşneagului de odinioară, īntīlni un voinic, ca şi care el nu mai văzuse.
    - Bună ziua, Voinic-īnflorit.
    - Mulţam om de omenie dar eu nu-s Voinic-īnflorit, că-s un moşneag īncărunţit.
    - Hei, hei, vezi că ai ajuns aşa după cum ţi-am fost spus, aşa că tu ai īmbătrīnit şi eu am īntinerit...
    - Aşa-i, că voia lui Dumnezeu cine i-o poate strica. El poate face cum vrea, noi ceşti oameni slăbănogi, trebuie să ne lăsăm voiei lui.
    - Aşa-i, aşa-i, dar cum stăm cu rămasul ? Unde ţi-e fata cea frumoasă, la care mai mult credeai decīt la Dumnezeu ?
    - O murit atunci !
    - O murit că o ai omorīt tu, netrebnicule.
    - Eu nu, făr din voia lui Dumnezeu a murit.
    - Ba nu, nemernicule, că tu o ai aruncat pe stīncă īn jos. Eu ştiu, că am văzut urma pe unde o lunecat.
    - Asta nu-i adevărat, că eu ştiu, că doar eu o am īngropat-o cu popa din satul vecin, de nu crezi, vino să-ţi arăt mormāntul.
    - Asta e o minciună īncornorată, căci tu o ai omorīt, hai ca să-ţi arăt că unde-i sīngele ei. 
Şi ducīndu-l, īi arată o roşeaţă, care nu era altceva decīt o mulţime de gīze roşii şi mărunte.
    - Vezi tu aceste gujulii ? ele sīnt făcute din sīngele Ilenei Consīngene.
    Voinic-īnflorit auzindu-l, se īnspăimīntă aşa de tare, de din om cărunt şi gīrbovit ce era, se prefăcu īn o gujulie mică şi neagră, care şi azi plīnge mereu după mult iubita lui Ileana. 
    Oamenii īi zic grieruş iar la insectele făcute din sīngele Ileanei le zic „paşti”, căci chiar īn ajunul Paştilor a fost aruncată pe rīpă īn jos.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.