» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Iorgovan şi balaurul


    Se zice că īn timpurile cele mai vechi, s-ar fi aflat prin părţile de peste Olt un mare şarpe; că ar fi avut şapte capete şi că ajunsese spaima satelor pe unde din jur. Era aşa de mare că, pe unde trecea, lăsa īn urmă-i o dīrīitură destul de adīncă. Ochii lui erau aşa de luminoşi, că īn apropierea culcuşului unde dormea noaptea, era ca şi ziua īn amiazi. Nu sta numai īntr-un loc, ci mergea unde-i plăcea, fără să aibă vreo frică, fiindcă nimenia nu īndrăznea a-i sta īn cale. Dar după cum se spune, locul unde petrecea mai mult, era īn apropiere de Craiova, pentru că pe acolo putea să aibă şi să găsească mīncare mai cu īnlesnire. Hrana lui erau animalele şi oamenii pe cari īi prindea īn cale. Toţi erau cuprinşi de o mare groază cīnd auzeau puternicul lui fluierat şi căutau să fugă īn locurile cele mai ascunse. Nimenea nu avea curajul să i se īmpotrivească.
    Īntr-una din zile, se zice că vreo 15-20 de voinici călări şi īnarmaţi cu puşti, se luară după el; īnsă şarpele, cum īi zări, īncepu să pocnească din coadă. Caii se speriară şi o luară la fugă īndărăt iar alicele pe cari ei le aruncase asupra lui, nu prinseră de loc īn pielea cea groasă.
    Cīte rugăciuni pe la biserici şi mīnăstiri nu făceau popii, ca Dumnezeu să depărteze această fiară din mijlocul lor.. Dar toate erau degeaba. Toţi pierduseră orice nădejde de a fi scăpaţi şi aşteptau din cīnd īn cīnd să fie īnghiţiţi de şarpe.
    Tot pe atunci era īn acele părţi un voinic, anume Iovan Iorgovan. Acesta era vestit pentru curajul său şi multe isprăvi făcuse. El avea şi un cal foarte iute, care sărea munţii fără nici o greutate, care cīnd necheza, se auzea de la trei poşte.
    Văzīnd descurajarea la care ajunsese lumea, Iovan spuse tuturor că va ieşi să se lupte cu fiara. Īntr-o bună dimineaţă puse şeaua pe cal şi, după ce-şi luă ziua bună de la toţi cari īl īmpresurau şi nu mai aveau nădejde de a-l mai vedea, se urcă pe cal şi cu un iatagan īn mīnă, porni după şarpe. El merse mai īntīi la culcuşul lui; aci nu-l găsi dar dīndu-i peste dīrīitura corpului, o luă după el. După o goană de vreo jumătate de poştă, īl ajunse īntr-o vale unde vīrcolacii mīncau o pradă prinsă. Cīnd īl zări, dete pinteni calului şi mai tare, ca să poată ataca şarpele īnainte de a se scula.
    Şarpele, observīnd că vine ceva spre el şi că poate avea o nouă pradă, īncepu a se descolăci spre Iorgovan. Iorgovan dete a doua oară pinteni calului care, ca un zmeu, se aruncă spre şarpe. Aci, īn acea vale, pe Jiu, mai sus de Craiova, se īncinse o luptă īntre şarpe şi Iorgovan.
Şarpele īndīrjit pocnea din coadă de urla valea şi cu cele şapte capete căuta să īnghită pe cal şi pe Iorgovan.
    Cu iataganul bine ascuţit, Iorgovan tăie trei capete fiarei, care īn zbieretul cel mai asurzitor, porni spre munte, rezemīndu-se īn capete şi īn coadă.
Iorgovan tot după el.
    Ajunşi īn munte, şarpele căuta a se ascunde prin păduri dar īn zadar, căci Iorgovan găsindu-l, īi mai tăie două capete.
    Atunci īncepu să fugă īnspre Dunăre, de-a lungul munţilor sărind din munte īn munte.
Iorgovan mereu după el. Cīnd īl ajunse la colina numit㠄Capul Şarpelui” Iorgovan īl pierdu din vedere dar văzīnd că o peşteră stă deschisă īnaintea sa, numaidecīt īşi īnchipui că trebuie să fi intrat acolo. Īn asta nu se īnşelă, căci ajungīnd la gura peşterii, īi văzu urma prin ţărīnă. Atunci Iorgovan descălică de pe cal şi īl băgă īnăuntru ca să scoată şarpele. Cīnd şarpele ieşi, īi mai tăie un cap, astfel că rămase numai cu unul. Şarpele, plin de mīnie şi zbierīnd īnfiorător, o luă īnainte. 
    Īn urmă, după o goană de vreo două zile prin munţi, se apropiară de Dunăre.
    Īnainte de a sări īn apă, se zice că şarpele s-ar fi īntors spre Iorgovan şi ar fi voit să-l sugrume dar slăbindu-i-se puterile, s-ar fi afundat īn Dunăre, scoţīnd următoarele cuvinte:
    - Iorgovane ! Iorgovane ! tu cu calul tău mi-ai pierdut viaţa.. să ştii de acuma īnainte, că ce va ieşi din acest loc, unde eu mă īnec, va fi pericol pentru calul tău şi pentru toţi caii de acum īn colo; iar tu vei crăpa de necaz văzīndu-ţi calul tău pierind din cauza mea !
    Şi aceea ce iese din acel loc īn timpul primăverii, este musca rea. Şi este adevărat că ea atacă mai mult caii, decīt pe celelalte animale.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.