» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Licuriciul, paianginul şi huhurezul


    Ceea ce vă spun, s-a īntīmplat de mult, de mult īnaintea potopului.
    Un om avut-a doi copii şi crescīnd ei mari, el le zise:
    - Mergeţi īn lume, umblaţi īn lungul şi latul ei, pīnă vă veţi afla norocul, că eu sīnt calic ca vai de mine şi de la vatra mea, di-un sfat bun, īncolo nimic alta nu puteţi aştepta.
    Copiii se gătară de drum. Mama lor, cu lacrămi īn ochi şi cu suspin īn inimă, le puse merindea īn traistă.
    Din nebăgare de seamă, puse unuia cu o plăcintă mai mult īn traistă, decīt celuilalt. Unul dintre copii observă aceasta, acela adecă īn a cărui straiţă erau mai puţine plăcinte şi se aprinse de mīnie dar nu zise nimic.
    - Gata sīnteţi ? īntrebă tatăl lor.
    - Gata ! răspunseră ei.
    - Cu ajutorul lui Dumnezeu plecaţi dară. Cu bine vă duceţi şi cu bine să vă-ntoarceţi !
    Mama lor īi sărută şi din pragul uşii, făcīndu-şi mīna streşină deasupra ochilor, se tot uita īn urma lor, pīnă ce-i pierdu din vedere, apoi se băgă īn casă şi īncepu să-i plīngă şi să-i bocească, că amar o durea sufletul pentru ei.
    Cei doi fraţi s-au tot dus, cale de un an şi-o zi, pīnă ce au ajuns īn ţara īmpăratului Verde.
    Ajungīnd aici, se īnştinţară la īmpăratul, care cum īi văzu, īi şi luă īntre slujitorii curţii lui, căci erau copii chipeşi şi nu trofloncoşi.
    Īmpăratul avea o fată şi aceea, din clipa īn care īi văzu, se īndrăgosti de ei, de amīndoi şi feciorii asemenea de ea şi din clipa aceea, din fraţi ce erau, de veniră cei mai neīmpăcaţi duşmani.
    Fata vorbea cu amīndoi iar ei, după ce se ducea fata, se apucau la bătaie şi se băteau frate, pīnă ce cădeau mai mult morţi la pămīnt.
    De la o vreme īncolo, unul dintre ei, cel mai cu bună minte, zise celuilalt:
    - Frate, sfīrşit bun noi nu vom avea, dacă vom ţinea de ce am apucat, de aceea aflu de bine, ca să plec īn astă noapte de aici şi mai mult īn acest loc să nu mă-ntorc, căci pe norocul ce ni s-a arătat aici, nu ne putem īmpărţi.
    - Bine - zise celălalt - du-te, eu īnsă rămīn. Vorbind ei aşa, veni la ei fata īmpăratului.
    - Ce vorbiţi - īi īntrebă ea, zīmbindu-le dulce şi cu iubire.
    - Ne sfătuim că a cărui să fii.
    - A amīndurora - răspunse ea - căci pe o formă vă iubesc şi fără de voi, n-o să trăiesc.
    - A amīndurora nu poţi fi - zise cel dintīi - căci doară nu vrei să ai doi bărbaţi.
    - Nu - zise ea - ci doi fraţi pot să am şi eu soră dulce şi bună voiesc să vă fiu la amīndoi dar soţie nicicīnd, căci pentru doi pot şi vreau a trăi iar fără de unul din voi, īndată aşi muri.
    După aceste, ei mai vorbiră cīte vorbiră, dar zeu, īn acea noapte, unul dintre cei doi fraţi părăsi curtea īmpăratului.
    Dimineaţa, cel rămas īncepu ai spune fetei, cum frate-său a fugit că n-a iubit-o şi că are aleasa lui īn codrii verzi şi cīte şi mai cīte, şi că numai el singur o iubeşte. Dar fata, după cele auzite, de supărare īşi pierdu roşeaţa obrazului şi jumătate păr īi īncărunţi, şi-i zise:
          - Jumătate-am veştejit, 
            Jumătate-am cărunţit, 
            Jumătate-am amorţit,
şi de acum īntr-un an şi o zi, de nu va fi şi celălalt frate al tău aici,
            Toată mă voi veşteji, 
            De tot voi īncărunţi, 
            Şi de tot voi amorţi.
    Feciorul crīşni din dinţi, că la una ca aceasta nu s-a aşteptat. Ce să facă dară ?
    Cu gīnd ca să-şi omoare fratele, se luă după el şi se tot duse un an şi o zi şi atunci īl ajunse īn vīrful unui munte. Şedea pe o buturugă de brad şi mīnca plăcinta cea din urmă, pe aceea cu care mamă-sa i-a pus mai mult decīt fratelui său īn traistă.
    Ajungīnd frate-său la el, īi dete bineţă şi-l īntrebă cum mai poate trăi.
    - Ştie-mă Dumnezeu - răspunse el - ca codrul; iarna păru-mi cărunţeşte, primăvara īnegreşte. Dar tu cum o duci cu fata īmpăratului, de cīnd am venit de acolo ? Fostu-va nunta ?
    - Fost - răspunse acela mīnios, luīndu-şi un cuţit din tureac, pe care voia să-l īmplīnte īn inima frate-său dar Vīlva-Pădurilor, care chiar atunci ajunsese īntre ei, suflă peste el şi-l prefăcu īntr-un paiangen. Celălalt frate, vru să calce cu piciorul pe el, dar ea atunci īl prefăcu şi pe el īntr-un vierme, pe care cīnd īl văzu paiangenul, se aruncă la el să-i sugă sīngele.
    Ajungīnd īnsă fata īmpăratului chiar atunci acolo, se rugă de Vīlva-Pădurii, să facă ce va face, nu cumva cei doi fraţi să se omoare. Aceea o ascultă şi zise viermelui:
    - De azi să fii vierme luminos, numele-ţi fi licurici şi la lumina ta să te poţi feri totdeauna de cursele duşmanului tău frate, care pīnă la capătul lumii ţi-a fi tot duşman de moarte.
    Fata īmpăratului, văzīndu-i la ce soarte au ajuns, īşi pierdu mintea, să prefăcu īn huhurez şi de atunci pīnă astăzi, huhurezeşte noaptea prin păduri, de te cuprinde groaza de ea. A īnebunit sărmana, căci dacă i-a fost mare iubirea, mare i-a fost şi supărarea, care i-a īntunecat mintea şi i-a zbuciumat sufletul.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.