» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Vrăjitorul cu 99 de capete


    Odată era un om vestit de mare vrăjitor, căruia de meşter şi prefăcut ce era, i se duse vestea pīnă īn a şaptea ţară. Cine īl vedea şi-l auzia, nu-l mai putea uita, căci gura īi umbla ca meliţa şi mīnile ca sucala. El toate le ştia şi le gīcia. Cum, cum nu, asta numai Dumnezeu singur o ştia, de unde putea el ca să aivă atīta meşteşug şi o aşa de mare īnvăţătură.
    Unii credeau că el e trimis de Dumnezeu ca să lumineze lumea, alţii īnsă īl credeau de unealta satanei, care anume venise ca să īnveţe oamenii a nu mai crede īn bunătatea lui Dumnezeu.
    Dumnezeu īnsă, care e cel mai mare binevoitor al făpturilor sale, le ştia toate, cum şi ce face el printre oamenii pămīnteni. Īl cunoscu că nu e altul decīt Tata-Dracilor, căruia i se īmpuţinară slugile şi de aceea a luat-o prin lume ca să-şi caute vreo două.
    Oamenii, vezi bine, īnchinaţi spre rele, mai bucuroşi primeau īnvăţăturile vrăjitorului, decīt vorbele şi poveţele cele īnţelepte ale preoţilor lui Dumnezeu.
    De aceea nu era o zi īn care să nu se īntīmple ceva mirozenii nemaipomenite. Azi era vrajbă īntre prieteni, mīni se gītuiau, apoi se īntīlneau şi de li se nimerea ceva lucru de pricină, ajungeau pīnă la străpungere şi omor.
    Nu era pomană pīnă atunci, ca tata cu fiul să se fi sfădit vreodată. Acuma īnsă, din pricina averii, ori ştie Mamonu din cīte nemicuri, ajungeau pīnă la sfadă, de acolo la judecată şi mai pe urmă la aprinderi şi omor.
    Pīnă atunci femeile trăiau ca surorile, acum se sfădiau şi se īncăerau de păr, chiar şi īn mijlocul uliţei.
    Vrăjitorul acesta, cu īnvăţăturile lui, aduse lumea īn corn de capră, spuindu-le că fiecare trebuie să aibă drepturi īntr-o formă. După īnvăţăturile lui, nimeni nu era iertat ca să aibă mai mult ca altu. Nimeni nu era vrednic de o cinste mai mare ca cellalt. Fiul trebuie să fie alăturea cu tată-său şi fata alăturea cu mama sa, că doar toţi sīnt oameni şi nici unul nu e mai sfīnt ca cellalt.
    De aceea vrăjbile şi neīnţelegerile nu mai aveau capăt. Cīnd se sfīrşea o vrajbă, se īncepeau zece, de se īngroziseră toţi popii de atīta răutate, cītă se făcuse.
Se trudiră preoţii ca să-i abată de la rătăcire, dar toată truda le-a fost īn zadar, căci meşter era dracu īn ale răului.
    Dumnezeu, văzīnd că nu-i modru ca preoţii să mai poată īndrepta oamenii la calea cea adevărată, luatu-şi-a cīrja şi īncălţīnd o pereche de opinci de fier, pornit-a la drum, dīnd poveţe īnţelepte pămīntenilor.
    Oamenii īl ascultau şi nici prea, căci mai uşor li se părea a face rău decīt bine.
    Aşa umblīnd Dumnezeu pe pămīnt multă vreme, la urma urmei, a văzut că nu-i lucru de şagă şi de aceea, suindu-se pe un armăsar alb ca spuma şi iute ca fulgerul, suitu-s-o la cer şi scoborīnd toate trăsnetele, īnceput-a a da din săgeţi după satana, care azi se ascundea īn o stīncă, mīne īn o apă, īncīt numai cu greu i-a putut ajunge un cap din cele 99 de capete.
    Din capul acela s-au făcut apoi o mulţime de sfărmi, cari schimbīndu-se īn scīntei şi azi le mai vedem pe pămīnt, şi mai cu seamă pe marginea drumurilor, leşuind şi acum după oameni.
    Şi scīnteile acelea se crede că ar fi licuricii de azi.
    Tata-Dracilor īnsă, văzīnd puterea lui Dumnezeu, s-a ascuns īn stīnci şi bolovani şi azi e acolo, de unde şi acum leşuieşte după oameni iar pe care cum īl īntīlneşte, īl pune să facă lucruri grele şi păcătoase.
    Şi oamenii, aşa se vede, că şi azi īi mai ascultă poveţele şi īnvăţăturile lui, căci din zi īn zi se fac tot mai răi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.