» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Licuriciul


    Odată, cīnd satana avea copii şi umbla pe pāmīnt, ca şi oamenii de acum, se īncepu o sfadă mare īntre satana şi copiii lui, pentru o părticică de pămīnt; căci vezi doară, şi ei se īnmulţiseră aşa de tare de nu le mai ajungea pămīntul.
    Feciorul cel mai mare, văzīnd īndărătnicia tătīne-seu, care nu vrea ca din al lui să deie nimic pīnă după moarte, īl luă pe tată-so la harţ, că doar nu le cădea bine ca tată-so să aibă prea mult iar ei să fie peritori de foame pe uliţele oamenilor.
    Nici una, nici alta, făr la urma urmelor, ajunseră la trīntă, punīnd legătura că cine va īnvinge, aceluia să-i fie toată moşia.
    Aşa, după multă chibzuială, se puseră la harţ şi izbindu-se care-şi mai cu putere, nici unul nu izbuti a-l omorī pe celalalt.
    Feciorul, văzīnd puterea tătīne-seu, se mīnie şi mai tare, sulfucīndu-şi mīnecile, se apropie de el şi īl strīnse cu atīta putere, de se lăţi īn mīnile lui, apoi īnvīrtindu-l odată roată, īl zvīrli peste cap, de dunga unui bolovan, de tot sfărmi s-a făcut. Sfărmile acelea apoi s-au schimbat īn neşte viermuleţi mici şi sclipicioşi, ce şi azi īi vedem noaptea pe cīmp, sclipind ca nişte capete de chibrite.
    La aceşti viermuleţi noi le zicem licurici.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.