» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda furnicii


    Zice că era odată o femeie. Şi femeia aceea era vădană şi avea numai o copilă - sīngura ei mīngīiere - şi o turmă de oi, sīngura ei avere.
    După ce a crescut copila şi s-a făcut aproape fată mare, maica sa, fiindcă nu avea pe nimeni altul, o trimise pe dīnsa cu oile să le pască. Īi spuse īnsă totodată, īnainte de a o trimite, ca să se īmbrace bărbăteşte şi, īntīlnindu-se cu cineva, să nu vorbească femeieşte, anume ca, fiind voinică şi foarte frumoasă, să nu atragă privirea nimăruia asupra ei.
    Copila ascultă de maica sa, se īmbrăcă bărbăteşte şi apoi, luīnd turma, se duse cu dīnsa la păscut şi aşa o păscu ea un timp mai īndelungat.
    Iată īnsă că īntr-o zi, trecīnd ea cu turma sa printr-o pădure, se īntīlneşte cu un fecior, care păştea asemenea o turmă de oi.
    Feciorul acela īnsă nu era fecior din oameni, ca toţi feciorii, ci el era feciorul unei zmeoaice.
    Īnsă de unde şi de la cine s-o ştie ea aceasta ? Şi chiar dacă ar fi ştiut-o, ce i-ar fi ajutat, dacă nu ştia ce e zmeoaică şi ce e zmeu ? Şi aşa, neştiind cine-i şi al cui e, şi văzīndu-l numai că e fecior şi cioban, ca şi dīnsa, s-a dat cu el īn vorbă şi toată ziua aceea umblară īmpreună cu oile la păscut.
    Pe la īnserate, despărţindu-se şi ducīndu-se feciorul zmeoaicei acasă, zise cătră maica sa:
    - Mamă ! mie mi se pare că tovarăşul meu cu care am păscut eu azi oile, nu e fecior, după cum īl arată īmbrăcămintea, ci fată, atīta numai că n-are glas femeiesc, ci bărbătesc. Oare n-ar fi bine s-o aduc eu īntr-o seară la noi şi s-o vezi şi dumneata şi apoi să-mi spui: bărbat e ori femeie, că de s-ar īntīmpla să fie femeie, eu foarte bucuros aşi lua-o de soţie, pentru că cītă lume am umblat, un chip mai frumos şi mai drăgălaş ca acesta n-am aflat.
    - Bine ! răspunse zmeoaica - adă-l şi vom vedea, şi de va fi bărbat, se va īntoarce iarăşi sănătos de unde a venit, iar de va fi femeie, a ta să fie !
    A doua zi, mergīnd feciorul zmeoaicei cu oile la păscut şi īntīlnindu-se cu fata văduvei, păscură oile iarăşi īmpreună, iară colea de către seară, cīnd era să se despărţească şi să se ducă fiecare acasă la dīnsul, zise fetei ca să meargă noaptea aceea la dīnşii de mas.
    Fata, nebănuind nimica şi fiind cam departe de casa mīni-sale, nu stete mult pe gīnduri, ci zise că va merge şi merse.
    Ce face īnsă zmeoaică, cīnd a văzut-o că vine ? īi ieşi īnainte şi vorbeşte ce vorbeşte cu dīnsa, şi apoi īncepe a vorbi şi cu feciorul său, īnsă nu īn limba fetei, ci īntr-o limbă cu totul străină, spuindu-i că după ce se va culca tovarăşul său, să-i puie o floare sub căpătīi, şi dacă peste noapte se va veşteji floarea, e de bună-seamă femeie, iar de nu, atunci e bărbat.
    Şi după ce-i dete sfatul acesta, fiind acuma tīrziu, īşi luară noapte bună unul de la altul şi se culcară cu toţii.
    Fata, trăgīnd cu urechea şi văzīnd că mai mult şoptesc decīt vorbesc, şi īncă īntr-o limbă cu totul străină, īndată s-a priceput că trebuie să fie vorba despre dīnsa. Deci nu mult după ce s-a culcat, īncepu a sforăi, ca şi cīnd ar fi cuprins-o un somn foarte mare. Īnsă ea nu dormea, ci sta numai cu ochii īnchişi şi sforăia aşa īn vīnt, ca să vadă ce se va īntīmpla.
    Ospătarii, adică zmeoaica şi feciorul său, care asemenea nu dormeau, auzind că oaspele lor sforăeşte şi cugetīnd că doarme acum dus, se sculară īncet, ieşiră pe vīrful degetelor afară, se duseră īn grădină, aduseră o garoafă īnflorită şi i-o puseră sub căpătīi, apoi se culcară iarăşi şi astă dată dormiră duşi.
    Fata īnsă, cum simţi că i s-a pus ceva sub căpătīi, īndată se pricepu că trebuie să fie vreo apucătură sau alt lucru necurat la mijloc. Deci se sculă degrabă de unde era culcată, īşi căută taşca cea ciobănească şi scoase dintr-īnsa o oglindă fermecată, anume ca prin mijlocirea acesteia să preīntīmpine făcăturile sau vrăjirile ospătarilor.
    N-a apucat īnsă bine a-şi scoate oglinda şi iată că zmeoaică, trezindu-se, se repede la căpătīi şi scoţīnd garoafa, află despre cea mai mare bucurie a ei şi a feciorului său, care asemenea se trezise, că aceasta este toată veştejită. Un semn că oaspele lor nu era bărbat, ci femeie.
    Ce era acuma să facă fata ? Să zică că nu este ceea ce este ? Asta nu se putea, pentru că zmeoaica o dete de gol. Şi apoi chiar dacă ar şi fi zis, ce folos ar fi avut, că nimeni n-ar fi crezut-o ! Deci neavīnd ce face, īşi schimbă portul şi glasul, şi de aici īnainte īncepu a şi vorbi femeieşte ca toate femeile.
    Īnsă feciorul zmeoaicei nu se mulţumi numai cu atīta ci el o ţinea una şi bună, după cum īi spusese mīne-sa, s-o ia de soţie. Fata dintr-un īnceput nici nu voi să audă despre aşa ceva. Mai pe urmă īnsă, văzīnd că n-are īncotro, se īnvoi şi ea, şi zmeul o luă de soţie. Dar ea se jură că din ziua aceea īnainte, nu va mai vorbi cu dīnsul, nici nu se va lăsa s-o sărute.
    Īnsă zmeul, cīnd auzi ceea ce-i spuse fata, īncepu a rīde şi apoi, cuprinzīnd-o īn braţe, o strīnse cam īn şagă, cam īntr-adins, astfel că mai era să-i iasă ochii din cap, şi aşa o sărută. Dar ce fel de sărutat, că i se umflară obrajii ca pīnile.
    Fata, văzīnd ce a făcut zmeul cu dīnsa, s-a supărat de moarte, s-a prefăcut degrabă īntr-o gujulie, şi aşa dete să fugă pe sub temelia casei.
    Zmeul īnsă, văzīnd-o că fuge, a luat degrabă un cuţit ascuţit şi, repezindu-se după dīnsa, o tăie de pe la mijloc mai drept īn două. Noroc că i-a mai rămas o leacă de carne cīt un fir de aţă, care ţinu partea dinapoi de cea dinainte, şi aşa, tīrīindu-se cu mare greu, ieşi afară şi se făcu nevăzută.
    Şi de atunci gujulie a rămas ea pīnă īn ziua de astăzi. Şi gujulia aceea e furnica.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.