» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Checheriţa


    Zice că era odată o babă foarte săracă şi pe līngă aceasta īncă şi păduchioasă dar de altmintrelea foarte cinstită şi cumpătată la vorbă. Să fi ştiut că piere de foame şi nu s-ar fi atins de vreun lucru străin. De aceea se vede că era aşa de săracă şi nebăgată de nimeni īn seamă.
    Odată a mers baba aceasta la stīnă, spre a căpăta de la baci olecuţă de urdă şi de caş, ca să se īndulcească şi ea măcar odată īn viaţa ei.
    N-a apucat īnsă biata babă a ajunge şi a intra īn stīnă şi iată că baciul, fiindu-i greaţă de dīnsa, sau ce i-a fi fost, destul atīta că o alungă fără a-i da măcar o fărāmătură de urdă sau de caş.
    Baba, deşi-i cīrīiau maţele de foame şi deşi abia mai putea sta pe picioare de ostenită ce era, nu spuse nimica, ci se īntoarse supărată īnapoi de unde a venit.
    Īntīlnindu-se īnsă, la īntoarcerea sa, cu ciobanii care păşteau oile, īncepu a li se jelui acestora şi a spune cum a alungat-o baciul afară din stīnă, fără să-i dea măcar o fărāmătură de urdă sau o felioară de caş.
    Ciobanii, īn loc s-o mīngīie, īi spuseră că urda şi caşul e făcut pentru simbraşi, adecă pentru stăpīnii oilor, şi nu pentru babe ca dīnsa, care īn viaţa lor n-au avut nici măcar o coadă de oaie.
    Baba, auzind acest răspuns, nu zise mai mult nimic, ci-şi căută mai departe de drum.
    Mergīnd ea, cīt a mai fi mers, se īntīlneşte cu un cīrlănariu, care păştea o turmă de cīrlani, berbeci şi mioare, şi cum se īntīlneşte, prinde a i se jelui şi acestuia.
    Cīrlănariul īnsă, fiind un om foarte rău şi hărţăgos, cum o aude că i se jeluieşte, nici una nici două, se şi repede la dīnsa, o apucă de cap, īi dă vreo cīţiva pumni, şi apoi, după ce a bătut-o cīt a īncăput īntr-īnsa, o alungă zicīndu-i:
    - Urdă şi caş ţi-a trebuit, scorbură păduchioasă ce eşti, na ! satură-te acuma de caş şi de urdă !
    A suferit biata babă ruşinea ce i-a făcut-o baciul, cīnd a alungat-o din stīnă, şi ciobanii cīnd i-au spus că urda şi caşul nu-i pentru dīnsa dar aşa o batjocură şi ruşine n-a suferit īncă niciodată. De aceea, cum a bătut-o şi a alungat-o cīrlănariul, a şi prins un păduche şi, aruncīndu-l1 īntre cīrlani, a zis:
    - Na ! aibă şi cīrlanii şi oile voastre bunătatea şi podoaba ce o am eu şi ţie-se de acuma īnainte de oi şi de voi, precum s-a ţinut pīnă acuma de mine !
    Şi cum a aruncat ea păduchele şi a rostit cuvintele acestea, s-a pornit şi s-a dus mai departe.
    Păduchele aruncat īnsă, căzīnd din īntīmplare pe o mioară care era mai grasă şi mai frumoasă, şi īncepīnd a suge la sīnge dintr-īnsa, s-a făcut cu mult mai mare de cum era cīnd se afla la babă, şi īnmulţindu-se, cu timpul s-au umplut şi oile ciobanilor şi de atunci au oile păduchi, care sīnt roşietici-īntunecaţi sau cărămizii-īntunecaţi şi care se numesc cicirize.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.