» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Călugăriţa


    Pe vremea tătarilor, era vrajbă mare īn īntreagă lumea, căci aceasta limbă străină nu numai că nu era pe placu oamenilor, făr“ erau şi afurisiţi de răi şi de blăstămaţi; căci pe unde găseau vreun om creştin, făr de a-l īntreba de sănătate, īi săreau īn spate şi-l ucideau ca pe o vită, sau alt animal sălbatec.
    Creştinii, văzīndu-le inima, s-au īnţeles cu toţii că să-i alunge afară din ţară şi aşa şi făcură, dar cu toate că īşi strīnseră toate puterile, le-o fost peste putinţă ca să-i biruiască, căci, mă rog, erau atīta, cīt frunza codrului şi cīt năsipu mării, īncă de nu mai mulţi, apoi sălbatici, de te īnfricai şi numai uitīndu-te la ei.
    Văzīnd oamenii că nu-i modru să-i scoată cu puterea, s-au dat cu rugăciunea lui Dumnezeu, puindu-şi nădejdea īn Dumnezeu, care a mīntuit īntreaga lume de necaz. Necazu cel mai mare al creştinilor era că nu aveau preoţi destui, care ziua-noaptea să facă rugăciuni pentru mīntuirea lor, de neamul cel păgīn şi netrebnic.
    La urmă, după ce ţinură cīteva sfătuiri, se īnvoiră ca prin īnvoiala lui Dumnezeu, să-şi aleagă mai multe fete vergure, care să se īnchine lui Dumnezeu zi de zi, noapte de noapte.
    Aşa şi făcură. Dumnezeu se īnvoi, căci cum să nu-i placă, cīnd vedea că cu cītă inimă şi cu cītă căldură se ştiau ruga.
    Fetele cele fecioare, care se prindeau că vor trăi numai īn post şi rugăciune, īnainte de ce intrau īn biserici, ca maici bisericeşti, ori după cum azi le mai zicem, ca călugăriţe, trebuiau ca să facă legătură, jurīndu-se că de vor uita de cele sfinte, ori vor batjocori pe Dumnezeu, ori de se vor mărita vreodată, de Dumnezeu să fie prefăcute īn mirozenii, ori alte lucruri de rīs.
    Una īnsă, frumoasă cum era, īi pică dragă unui ficior de tătar şi acela, cīt cu voia ei, cīt peste voia ei, o luă şi o duse īn cortu cel domnesc şi o făcu crăiasă, cununīndu-se cu ea.
    Dumnezeu īnsă nu o lăsă nepedepsită, căci pe cīnd se jura īnaintea altarului, că va fi o soţie dreaptă şi credincioasă, a prefăcut-o īn o gujulie mică şi scīrboasă, la care i-o şi zis pe dată călugăriţa, pentru că s-o īncumetat a se mărita, călcīnd jurămīntul călugăriei.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.