» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Biciul dracului


    O fost īnainte de ce o venit Domnu Cristos pre pămīnt. Īntr-o dimineaţă, Tatăl-de-Sus căută din cer spre pămīnt şi iacă vede pe diavolu cum umblă hotīcăind pre o cărare lăturinţă, dus pe gīnduri.
    - Iar o clocit vreo blestemăţie Necuratu, iar o adus vreo urgie pe capul bieţilor oameni de pre pămīnt, zise Dumnezeu īndelung răbdătorul.
    Diavolul adecă n-are altă slujbă, fără numai să izofle şi să născocească la snoabe; pre cīt face Dumnezeu bine, el să facă rău. Şi atītea rele a sămănat printre oameni şi atītea osīnzi a pus pe bieţii de ei,.. de se īngrozise şi Dumnezeu sfīntul. Şi făcu Dumnezeu ochii roată prin rai; pre cine să-şi aleagă bună iscoadă, ca s-o trimeată pre pămīnt, să ispitească gīndurile şi planurile nouă ale spurcatului. Şi dete cu ochii de albină, cum zbura prin rai de la floare la floare, īncărcīndu-şi pīntecele de miere, şi cum zbura ea, sunet n-auzeai, că ea-şi căuta de lucru şi nu bīzīia ca bīrdăunii şi ca muştele ale fără de treabă. Şi cum se punea pe flori, uşurică, florile parcă nici nu simţeau greutatea trupşorului ei, ci-şi deschideau cu drag potiraşele lor pline de rouă dulce şi ea sugea, sugea cu nesaţ.
    Se gīndi Dumnezeu: „albina o fi bună pentru taina asta”.
    Grăi dară albinei şi-i dete poruncă să se gate de drum, să zboare degrabă pre pămīnt, şi arătīndu-i locul pre unde făcea dracu tīrcoale, o īnvăţă cum să se apropie pe nesimţite de Necuratu, să ciulească şi să afle ce rău o mai fi născocit, şi apoi să-i aducă veste.
    Albina cuminte, fără īmpotrivire ascultă porunca, se duse la un pīrīu ce curgea limpede prin livezile daurite ale raiului, se spălă pe picioruşe, luă cīteva guri de apă răcoritoare, ieşi pe poarta raiului, īntinse aripioarele şi ca săgeata se repezi īn jos din vīnătări. Zbura, zbura ca vīntul,... şi iată ajunse la locul unde tocmai şedea diavolu, cu coada colac pe o buturugă şi cu piciorul ăl fără de genunche, rezimat pre o broască, īn mijlocul unui buciniş şi īnconjurat de papură şi trestie īnaltă; zice că el īşi face corăbii din trestie..
    Şi īncet, pe dinapoi, se puse albina la Sotea taman pre comănac. 
    El n-o simţise. 
    Albina stete mīlcom şi dete ureche.
    Nestretea mormăia:
    - O să se supere foc Ăl-de-Sus şi o să trimeată pre Ilie cu fulgere după mine, cīnd o afla că şi pentru legea a mai tare, ce a croit el spre binele oamenilor, pentru buna īnţelegere īntre oameni, cīnd ei se īnsoţesc cu puteri īnmulţite ca să facă vreo ispravă... am găsit eu cīrlig. Cu bună īnţelegere s-ar mai putea stăpīni lumea şi oamenii s-ar mai ţine laolantă şi s-ar īntări la primejdii, ar mai fi să fie īn chipul şi asemănarea lui, cum se zice, dar las că n-o să mai samene lui, acuş n-o să le mai zică oameni, ci draci. Că orice năsărīmbe i-am īnvăţat eu, ei toate le-au primit degrabă şi mi le īmplinesc, de nu mai ajuesc popii şi dascării cu predicele şi īnvăţăturile, să-i aducă la brazdă după voia lui... Cīte păcate īs oprite īn ale zece porunci, ei toate le fac, ba le pun şi vīrf, nici că le pasă de Savaot... Am izbutit să smulg şi rădăcina de credinţă şi dragoste către de-aproapele, către fraţi şi către părinţi... Ei se duşmănesc şi se urăsc ca dracii şi se mīncă unii pre alţii, ca lupii. Creşte lăcomia draga-n de ea, bugeac īntre ei. Fiecare numai cīnd poate să-i facă rău, ori să-l vorbească de rău. Oamenii, dragii mei, şcolarii mei ascultători, o duc bezmeteci şi fără frică şi fără gīnd la Dumnezeu, numai de mine mai au cītă răcoare şi de cazanu cu smoală fierbinte din iad. Cu īndemnurile mele fac ei minunate lucruri īn lume. Adevărat că nimic din ce face unul ori altul nu trece pīnă la al treilea genunche. Dar ce fac doi şi mai mulţi īn bună īnţelegere, eu să nu stric oare ?... Las“ c-om vedea ! Ce fac doi oameni, numai copiii lor pot să strice, sună legea şi el crede că copiii nu pot strica ce ori fi făcut părinţii lor, temīndu-se de blestem. Vezi bine că nu, dacă nu mi-aş vīrī eu codiţa printre ei... El cu bună īnţelegerea lui a blajină, eu cu vrajba, cu pizma şi cu ura, trei zmeoane cu dinţi de oţel, ne-om lovi īn capete...
    Zise diavolul şi sărind īn sus de bucurie, că a mai făcut un pocinog lui Dumnezeu dragul, scoase un hohot de clocoteau văile; păsările zburau şi jivinile tremurau de spaimă, iar un păstor aţipit la umbra unei sălcii din ostru, sări ars īn sus şi-şi făcu cruce.
    Ăl Bată-l-Crucea, izbit de puterea sfintei cruci ca de trăznet, dete să se arunce īn balta din apropiere şi să se cufunde īn iad, iar albina īnspăimīntată, īn clipita aceea īi īnţepă acu īn cap prin comănacu de pipirig, şi... sfīr ! se avīntă īn văzduh.
    Atunci diavolul răcni de durere. Zmulse turbat biciu de la brīu şi o plezni preste spate, de īi mai curmă mijlocelul bietei albine, iară īntunecatu, miră-te că atunci a rămas cu al doilea corn īn frunte şi-şi dete de-a cufundişilea, ciobīlc īn lac şi ieşeau bulbuci din apă, cum se cobora īn iad.
    Albinioara schilăvită, cu mare chin şi trudă īşi urmă zboru mai departe, pīnă ce īn deseară ajunse la Dumnezeu. Īi povesti din vorbă īn vorbă şi din fir īn păr, tot ce a auzit şi a păţit.
    Dumnezeu sfīntu se turbură foarte dar nu lăsă pre biata albină necăjită, ci punīnd degetul pre rană, o vindecă īntr-o clipă.
    Şi de-atunci rămase albiniţa drăgălaşă cu mijlocul subţirel ca o coconită; şi i-a mai dat Dumnezeu albinei darul că ce descarcă ea, să se facă miere dulce de gustare oamenilor şi ce asudă ea, ceară galbenă ca aurul, de lumīnări īn biserici, ca să se īndepărteze Necuratu şi īntunecatu dintre noi.
    Şi se socotea Dumnezeu cum să pună capăt la atītea blestemăţii, ce o născocit şi tot născoceşte şi le aruncă Beda īntre oameni.
    Şi atunci a hotărīt Tatăl să trimeată pre Fiul pre pămīnt, ca să īntărească dragostea īntre oameni, că numai dragostea ţine lumea īn ţīţīni şi apoi copiii n-o să mai strice ce au făcut părinţii şi īnaintaşii lor cu bună īnţelegere.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.