» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Femeia pizmaşă


    A fost odată o femeie aşa de lipsită, că nu avea după ce bea apă şi mai era şi singură cuc. Ea muncea din răsputeri pe la unii, pe la alţii, să-şi agonisească pīinea de toate zilele. Īntr-una din zile, s-a apucat să-şi facă săpun şi după ce a făcut rost de grăsime şi celelalte, īi mai trebuia cenuşa din care să facă leşia. S-a dus la pădure şi după ce a adunat vreascuri, le-a dat foc. Pīnă ce au ars lemnele, s-a făcut seară şi spuza fiind aprinsă, n-a putut-o lua acasă. S-a hotărīt s-o lase īn pădure şi să vină a doua zi de dimineaţă s-o ia. Peste noapte, s-a stīrnit o furtună turbată iar după aceia a căzut o ploaie mare, care a ţinut cīteva ceasuri. Cīnd femeia s-a dus a doua zi de dimineaţă să-şi ia cenuşa, n-a mai găsit nici praf din ea. S-a īntors acasă, bocindu-se cīt īi lua gura.
    A mers ea cīt a mers plīngīnd pe cărare, cīnd deodată īi iese īn cale un şoricuţ, care īi grăi astfel:
    - De ce tot boceşti pīnă īntr-atīta cumătră ? Spune-mi durerea dumitale şi poate că īţi voi putea ajuta cu ceva.
    - Iacă, ce să am, şorecuţ, asta şi asta...  şi şi-a spus tot păsul din fir īn păr.
    - Asta-i boală de leac, cumătră - īi spuse şorecuţul.
    - Cum ?
    - Iată cum: să te duci la īmpăratul ţării acesteia, care locuieşte īn cutare loc şi să-i spui tot păsul. El te va ajuta, că are un suflet de aur. Afară de asta, īn drum spre īmpărat, ai să te īntīlneşti cu tot felul de oameni năcăjiţi şi bolnavi. Să le dai orice ţi-or cere, că e spre binele şi norocul tău.
    - Aşa voi face - răspunse femeia plină de nădejde şi mai potolită.
    Merse ea cīt merse, pe drum spre īmpărat, şi deodată īi iese īnainte un copil bolnav, cu trupul plin de răni şi īi grăi astfel:
    - Nu mă trece cu vederea, mătuşe, fă-ţi pomană şi dă-mi puţină apă să beau şi să-mi răcoresc trupul ars de sete şi obidă, şi Dumnezeu īţi va răsplăti fapta dumitale bună.
    Femeia se opri din mers, īi dădu apă de băut şi īi spălă trupul de răni. Ca prin farmec, copilul se şi īnsănătoşi şi o īntrebă că unde se duce prin aceste locuri pustii, după ce īi mulţumi cu cea mai mare recunoştinţă. Femeia īi povesti păsul ei şi īi spuse că merge la īmpăratul să ceară ajutorul său. Copilul īi dădu următorul sfat.
    - Fă aşa cum te īnvăţ eu, spre binele dumitale; dacă mergi la īmpăratul, spune-i cu supuşenie păsul iar el īţi va arăta atunci nişte lăzi īncuiate şi cu lucruri ascunse īn ele. Lăzile au să fie noi, aurite, altele prăpădite de vechi. Dumneata alege pe cea mai veche şi urītă. Să nu te muşte şarpele de inimă, să rīvneşti la vreuna din cele frumoase. Să ştii că īn cea mai veche şi urītă stă norocul dumitale.
    A plecat femeia pe gīnduri şi a mers o bună bucată de drum, pīnă ce i-a ieşit īn cale un moşneag, asemenea bolnav, plin de răni şi murdar. El se rugă plīngīnd de femeie ca şi cel dintīi:
    - Fă-ţi pomană, bună femeie, şi-mi dă puţină apă să beau şi să-mi spăl rănile trupului că Dumnezeu care vede şi ştie toate, bună plată īţi va da.
    Femeia, fără să pregete, i-a udat trupul şi i-a dat să bea apă limpede de izvor. Rănile i s-au vindecat şi el a īntrebat-o:
    - De unde vii şi īncotro mergi, bună femeie ? 
    Ea i-a povestit tot păsul şi omul a sfătuit-o:
    - Pentru că te-ai īndurat cu mine, vreau să-ţi fiu de folos, dar să mă asculţi; cīnd īi povesti păsul īmpăratului, el are să te asculte, că e bun la suflet şi īndurător cu supuşii lui, mai ales cu oamenii nevoiaşi. El īţi va arăta nişte lăzi frumoase, aurite, iar mai la urmă altele vechi şi urīte. Toate aceste lăzi sīnt pline cu lucruri, pe care numai īmpăratul le ştie. Dumneata să alegi pe cea mai veche.
    Cīnd femeia a sosit la īmpărat, tocmai aşa i s-a īntīmplat şi cīnd femeia a ales pe cea mai urītă ladă, īmpăratul a īntrebat-o:
    - Da de ce, femeie - i-a zis īmpăratul - nu alegi o ladă de astea frumoase şi noi ?
    - Apoi să vezi, măria ta - īi zise femeia - eu sīnt bătrīnă de-acum şi săracă, mă mulţumesc cu aceasta mai urītă, că n-am să trăiesc cīt lumea.
    - Dăruită să-ţi fie - īi zise īmpăratul şi īi dădu un om, de īi duse lada grea de mama focului, pīnă acasă.
    Cīnd deschise ea lada, ce să vezi ? Ieşi la iveală doi băieţi şi două fete, de toată frumuseţea. Din ziua aceea, nu numai că o năpădi bucuria de mamă dar şi binele īi curgea de pretutindeni. După puţin timp, deveni foarte bogată şi toată lumea se mira de unde atīta bogăţie pe capul ei.
    O vecină pizmaşă a ei, crăpa de ciudă să afle taina īmbogăţirii şi īn fiecare zi o iscodea cu meşteşug, pīnă ce femeia nu se mai putu ţine şi īi spusă cum se īmbogăţi ea.
    Cum auzi, vecina cea pizmaşă, cu toate că nu era săracă, şi-a pus īn gīnd să facă şi ea aşa, ca să se īmbogăţiască şi mai mult. A pornit la drum şi a īntīlnit şi ea aceiaşi bolnavi şi plini de bube, īn drum şi cīnd i-au cerut apă de băut, ea le-a răspuns:
    - Nu pot, moşule, să-ţi dau apă şi nici să te spăl. M-aş murdări pe mīini şi pe haine, căci de... doar merg la īmpăratul.
    - Aşaa, dar ce cauţi dumneata la īmpăratul ?
    - Ia merg şi eu să-i cer un ajutor īmpăratului, am auzit că e tare bun.
    - Da, da, e bun - īi zise moşneagul ironic - dar are să-ţi arate nişte lăzi pline cu lucruri, pe care numai el le cunoaşte, că sīnt ferecate. Dumneata să alegi una nouă, aurită şi care va fi mai mare şi mai frumoasă.
    „Se īnţelege”, gīndea ea, „că nu voi lua vreo vechitură de la īmpărat”.
    Sosind la īmpărăţie, īşi spuse păsul şi īmpăratul, bun cum era, īi puse īn faţă lăzile vechi şi noi, urīte şi frumoase şi īi oferi să-şi aleagă pe cea care īi place. Femeia, īngīmfată cum era şi pismaşe, alese pe cea mai nouă şi aurită gīndind: „vor crăpa de năcaz vecinii mei, cīnd mă vor vedea cu lada aşa de frumoasă”... īmpăratul īi dădu şi ei un om de-o duse pīnă acasă.
    Cīnd a sosit cu lada, femeia s-a īnchis īn casă cu bărbatul ei şi a deschis īn mare taină lada, să guste singuri bucuria darurilor īmpărăteşti. Mare le fu spaima, cīnd īn loc de daruri şi bogăţii, ieşiră din ladă tot felul de şerpi, năpīrci şi balauri. După ce i-au muşcat de moarte pe amīndoi, au fugit şi s-au ascuns prin ierburi şi bălării.
    Asta e legenda aducerii pe lume a şerpilor, de către femeia pizmaşe.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.