» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
O legendă cu Mama Pădurii


    Era la Chişcău, un om pă care-l chema Dunciu. Aista să ocupa cu făcutu scărilor dă urcat în pod. Într-o vară s-o vorbit cu un vecin să margă amândoi în pădurea dă brad în locu numit „Ciungi”. Dunciu i-o zâs vecinului că el mere mai dă vreme să facă foc la colibă, să ducă apă, să strângă lemne pă sară, că le trabă păstă noapte. Apoi, cum s-o întâmplat cum nu, că vecinu lui Dunciu nu o mai vinit pă sară cum le fu vorba. Şi-o vinit o ploaie, dă numa cura, nu alta.    
    Într-un târziu, noaptea, o auzât Dunciu nost´ pă cineva vinind..
    - Hu, mă, hu ! Hu, mă, hu ! dă mai multe ori. 
    Dunciu, crezând că-i ortacul său, o început să strâge şi el:
    - Hu, mă, hu ! Crezând că s-o fi rătăcit; că era negură şi ploaie. 
    Şi-o strigat unu cătră altu până ce zgomotu s-o auzât mai aproape. Deodată aude vojoind pădurea dă credeai că să rupe tăţi brazii. Şi să şi trăzeşte în gura colibii cu mama pădurii. Era o muiere măroacă tătă păr, din creştet până-n pământ şi ros cum freca pământu. Şi pă brânci era cu păr. În brânca stângă avea ceva ca o coasă. Ceva sculă ca o secure, poate că cu scula aciie omora prada şi o mânca. Apoi gura era ca la moarte, cu dinţii mari şi rari. Şi cum o intrat în gura colibii s-o pus pă prag şi Dunciu văzu că-i obosită. Dunciu o înnebunit, nu altă...
    Mama pădurii udă şi obosită, plină de frig, cum o dat de căldură, de la focu pă care-l făcusă Dunciu lângă colibă, o aţipit; atâta cât i-o trebuit lui Dunciu să se strecoare pă lângă ie şi să fugă. Mai auzâsă el de mama pădurii demult că ar mai fi văzut-o şi alţii că aşe ar fi povestit bătrânii. 
    Mama pădurii după iel... 
    - Dunciu mneu şi dragu mneu, mândru fusăşi şi mărsăşi ! Cum te scăpai nu te mâncai !... şi tăt aşe în urma lui până aproape dă sat. L-o părăsât când o ieşit din pădure.
    Când o ajuns acasă, Dunciu o-nceput să povestească la tăţi. S-o pus pă pat şi nu s-o mai sculat că l-o apucat frigurile.


Antologie de cultura populara bihoreana - Miron Pompiliu - Oradea
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.