» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Urma rīuşorului


    Īn zilele de demult, trăia un īmpărat şi-o īmpărăteasă. Ei aveau numai o fiică, pe care o iubeau foarte şi-o păzeau ca ochii din cap, ca să nu i se-ntīmple vreo nenorocire.
    Īntr-una din zile, a făcut īmpăratul o petrecere foarte mare şi frumoasă, la care a poftit pre toţi sfetnicii, pre toţi oamenii cei mai de frunte, mai aleşi, mai īnvăţaţi şi mai cinstiţi ai īmpărăţiei sale.
    Pe cīnd īmpăratul, īmpărăteasa şi cu oaspeţii lor se veseleau la masă mīncīnd, bīnd şi cīntīnd, cum e datina la asemenea petreceri mari, pe-atunci fiica īmpăratului se duse īn grădina īmpărătească, ca să se mai preīmble şi să se mai răcorească puţin, căci pregătirea pentru petrecere, īi dăduse şi ei foarte mult de lucruşi de alergat.
    Īn grădină o cuprinse somnul şi ea se lăsă puţin pe iarba cea verde şi moale ca să doarmă.
    Īn somn, iată că veni la dīnsa o făptură foarte gingaşă, īmbrăcată toată īn alb, adică un īnger, carele a luat-o īn braţe şi urcīndu-se cu dīnsa īn aer, a dus-o mai multe sute de poşte şi-apoi coborīndu-se jos, a pus-o iarăşi pe iarbă verde şi lăsīnd-o tot dormind, se duse de unde a venit.
    Nu mult după aceasta, fiica īmpăratului s-a trezit. Dar mare i-a fost mirarea, spaima şi groaza ce-o cuprinse, cīnd a văzut că nu mai e īn grădina īmpărătească, unde s-a fost culcat cu puţin mai nainte, ci-ntr-un loc străin şi cu totul necunoscut.
    Departe de scumpii săi părinţi, departe de tot ce-i era cunoscut, īntr-o cīmpie īnstrăinată ca aceasta, nu ştia acuma singură ce să facă ?... ce să-nceapă ?..  īncotro să apuce ?...
    Şi pe cīnd sta ea dusă pe gīnduri, o cuprinsă o foame, īncīt abia se putea ţine pe picioare. Dar iată, cīnd foamea īi slăbise puterile şi-i īnţelenise gīndurile, vede īn depărtare un măr pe care se aflau vro cīteva mere coapte. Ea se duce deci cum putu pīnă la pom şi, luīnd mere, a īnceput a le mīnca c-o lăcomie care numai la cei flămīnzi se poate vedea.
    Acuma o cuprinsă o sete mare şi nicăiri īn tot īmprejurul acela, nu se afla un strop de apă, să fi dat un galbăn pe dīnsul. Trei zile şi trei nopţi după olaltă, a īmbiat ea īncolo şi-ncoace căutīnd apă, dar īn zadar. Abia īn ajunul zilei a patra, cīnd cugeta că se va aprinde de sete, ajunse la un deal din a cărui coaste curgea un rīuşor de apă limpede ca lacrima. Tīnăra domniţă, văzīnd apa, a uitat toată grija; se duse degrabă pīnă la rīuşor, se plecă la pămīnt şi a īnceput a bea apă dintr-o urmuşoară ce se afla pe malul rīuşorului, căci din rīuşor se temu a bea, ca să nu cadă īnuntru şi să se īnece.
    Dar iată, minunea minunilor, cum a gustat ea din apă, s-a prefăcut īntr-o pasere mare cu pene cafenii, pre care oamenii au numit-o vultur şi vultur a rămas pīnă īn ziua de astăzi. Se vede că aşa i-a fost īmpărţită de la Dumnezeu,... aşa i-a fost ursit... 
    Şi acuma, ca să aibă cu ce se hrăni şi vieţui, a īnceput mai īntīi a răpi de pe la oamenii din apropiere pui de găină şi găini şi cu acestea se īndestula iar mai pe urmă a īnceput a răpi şi miei şi tot aşa face ea şi pīnă īn ziua de astăzi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.