» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Gaia


    Plămădise Dumnezeu pămīntul dar lutul şi apa stăteau amestecate şi numai el singur nu putea ca să le despartă. De aceea a chemat la sine toate lighioanele şi paserile pămīntului, să vină şi cu toatele să rīcīie văile, pentru apele curgătoare şi mările cele zăcaşe şi podişurile pentru uscat. Toate vietăţile au venit, fără numai o pasăre răguşită n-a ascultat rugămintea lui Dumnezeu, că spunea dīnsa: „ea-i frumoasă ca nici una şi are pliscul alb şi picioarele albe, şi ar fi o nebună, dacă s-ar păta cu tina spurcată a pămīntului şi-a apei”.
    - Vino, fata mea - īi zise Dumnezeu - vino şi munceşte şi tu, ca să ai pe lumea asta apă de băut iar pe cealaltă să-ţi fie şi ţie pomană !
    Dar paserea aceea, gaia, i-a răspuns lui Dumnezeu:
    - Nu, Doamne, nu viu, că mă īnegresc cu tină şi mă fac urītă; şi pentru o pasere frumoasă ca mine, se va găsi cine să-i aducă un strop de apă de băut. Şi chiar de nu s-ar găsi, voi bea şi eu din roua dimineţilor şi ploile cerului, şi pe pămīnt tot nu voi pune picioarele mele.
    - Amin - grăi Dumnezeu.
    Şi de-atunci gaia rămase, dintre toate paserile, singura cu peliţa albă.
    Ca să bea apă, ea nu calcă pe pămīnt.
    Bună va fi roua, bună ploaia, dar ce face ea sărmănica, īn vremurile săcetoase ? Ţipă īntr-una īn văzduhul ars de soare, ţipă de sete, şi pe pămīnt nu se īndură să scoboare, căci aşa i-a fost jurămīntul.
    De la dīnsa ne-a rămas şi nouă vorba ceea: „se usucă de săte, ca gaia”.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.