Voind Dumnezeu să facă un iaz, chemă pe toate păsările ca să lucreze. Toate păsările alergară cīnd auziră porunca, afară de cioară, care veni cīnd lucrul era aproape gata.
Venind cioara şi văzīnd iazul isprăvit, intră īn apa cleioasă de la mal, murdărindu-se pe picioare, ca să creadă Dumnezeu că şi ea a lucrat.
Apropiindu-se Dumnezeu şi văzīnd lucrul gata, le lăuda pe toate că au fost atīt de vrednice. Păsările răspunseră că toate au lucrat, afară de prigor. Dar să nu credeţi că prigorul n-a lucrat. După isprăvirea lucrului, cum prigorul iubea curăţenia, se spălă pe picioare.
Văzīnd Dumnezeu picioarele albe, le crezu păsărilor şi-l blestemă pe prigor ca să nu mai bea apă niciodată, decīt numai de pe piatră. Şi aşa păţi prigorul.
