» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Vrăbiile trăiesc mult


    De mult, de mult, cine ştie cīnd va mai fi fost şi aceea, a răsărit īn mijlocul unei păduri un stejerel, carele īncepu a creşte pe-ncetişorul şi a privi cu dragoste la ceialalţi stejeri de toată mīna, care se aflau īn jurul său.
    Iată īnsă că, nu mult după ce a răsărit stejărelul acesta, vine o vrabie şi se pune pe dīnsul, măcar că avea unde se pune şi-n alt loc, căci pădurea era destul de mare.
    Stejerelul, văzīnd această obrăznicie din partea vrabiei, se mīnie foc pe dīnsa şi-i zise:
    - Măi vrabie ! nu vezi tu că eu abia acuma de vro cīteva zile am răsărit, nu vezi cīt sīnt de tīnăr, de crud şi de slab, n-ai avut tu nicăiri īn alt loc unde te pune, numaidecīt pe mine ?..  Nu e destulă pădure īmprejurul meu ?  Ian du-te de-aicea şi pune-te pe alt copaciu, căci doară pădurea e destul de mare şi de largă, ai unde şedea cīt īţi va plăcea.
    Vrabia, simţindu-se foarte atinsă prin cuvintele acestea ale stejerelului, răspunse zicīnd:
    - Iată că mă duc cum zici tu, dar voi veni la tine cīnd vei fi pe patul morţii şi atunce vei trebui să-mi  dai sama  pentru toate  cuvintele  tale  de  astăzi !
    - Bine !  bine ! răspunse  stejerelul - du-te  şi  mai  degrabă să nu vii, decīt numai atunci, cīnd voi fi eu pe patul morţii, precum ai zis !
    Vrabia a zburat şi s-a dus. Dar mult a trebuit ea să aştepte pīnă la moartea stejerelului, căci fiecare stejar trăieşte nouă sute de ani, şi anume 300 de ani creşte nentrerupt, 300 de ani stă locului şi se odihneşte, iară de la 600 de ani īnainte, prin 300 īncepe a da īnapoi, a-i putrezi inima de la rădăcină, a se găuri pe dinnuntru, a se usca aşa, că cīnd ajunge de 900 de ani, se risipeşte cu totul.
    Şi vrabia noastră a trebuit să aştepte pīnă ce stejerelul pe care s-a pus ea, cīnd acesta a fost tīnăr, a ajuns de 900 de ani.
    Cīnd a ajuns acuma stejerelul de 900 de ani, s-a dus vrabia la dīnsul şi i-a zis:
    - Ţi-aduci aminte cīnd erai tīnăr şi m-am fost pus pe tine, cum m-ai batjocurit degeaba, degebuţa ?... tu ai cugetat atunci că dacă te vei face mare, vei trăi cīt lumea şi ca tine nu va mai fi altul ! Dar iată că acuma te-ai risipit şi eu mă scald īn colbiul tău !... Tu din mare ce-ai fost, te-ai făcut iarăşi mic, iară eu tot trăiesc şi tot aşa sīnt, cum am fost şi atuncea !...
    Aşa a zis vrabia, şi după ce s-a scăldat īn cenuşa stejarului, zbură şi se cam mai duse īn treabă-şi de unde a venit.
    De-atunci apoi, de cīnd s-a īntīmplat aceasta, vrăbiile, dacă nici oamenii, nici mīţele şi nici ulii nu le prind şi le omoară, trăiesc mai mult decīt orişicare altă pasere,... trăiesc cu sutele de ani, de unde se vede apoi că vine şi zicala cea foarte răspīndită pintre romāni:
                 Vrabia e pui,
                 Dar dracul şti de cīndu-i !
care se zice despre oamenii cei mici de statură, īnsă mari de ani. Şi vrăbiile, cīnd sīnt foarte bătrīne, capătă pene albe, īnsă trupul lor tot de vrabie rămīne.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.