» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Altă povestea a rândunicii


    A fost odată un om care avea trei fete. Într-o zi el şedea trist de tot. Fetele îl întrebară:
    - De ce stai trist, tată ?
    - Cum să nu fiu trist, dragele mele, dacă a venit ordin de la împărat, că toţi băieţii să meargă la război şi cine n-are băiat, să meargă tatăl lor. Aşa că voi neavând nici un frate, trebuie să merg eu şi pe voi cu cine vă las ?
    Cele două fete mai mari au început să râdă, crezând că tatăl lor e supărat că n-are bani cu ce să le mărite. Cea mai mică a zis:
    - Nu fii trist, dragă tată, fă-mi haine soldăţeşti, că mă duc eu în locul dumitale.
    - Să trăieşti, fata tatii, Dumnezeu să-ţi dea norocul ce ţi-l doresc eu.
    Îi făcu haine şi după ce fata îşi luă bună ziua de la ai săi, plecă la război.
    În luptă ea s-a purtat vitejeşte, atrăgând privirea tuturor şi mai ales a feciorului de împărat, care, după război, bănuind că e fată, a luat-o cu el acasă. Ajungând acasă, i-a spus mamei sale, că el crede că soldatul acesta e fată. Mama sa i-a răspuns:
    - Bine, mamă, dacă crezi aşa, du-te cu el în târg şi de e fată, o să se ducă să cumpere fuse iar de va fi băiat, o să cumpere fluiere.
    Ajungînd în târg, feciorul de împărat s-a dus să cumpere fuse; fata a început să râdă de el:
    - Ce, eşti fată, de vrei să iei fuse ? Fusele sunt pentru fete; hai la fluiere, acelea sunt pentru noi.
    Băiatul de împărat nu mai putea de ciudă.
    Într-o zi, s-a hotărât să se ducă cu soldatul să facă baie într-o gârlă. Zis şi făcut.
    - Dezbracă-te şi intră tu întâi în gârlă - zise el fetei. 
    Fata îi răspunse:
    - Nu se poate, dumneata intră întâi, că eşti fecior de împărat !
    Când băiatul a intrat în apă, fata şi-a desfăcut tunica şi i-a spus:
    - Fată am fost şi fată mă duc la tata.
    Atunci, feciorul de împărat a aruncat în ea cu un măr de aur şi i-a rupt doi dinţi din faţă dar ea a fugit. Băiatul s-a dus la mamă-sa, a început să plângă, că fată a fost şi a fugit.
    Mamă-sa i-a răspuns:
    - Ia un coş cu fuse şi du-te de le vinde din sat, în sat, până vei da de ea.
    Băiatul, de dragul ei, aşa făcu; se schimbă în ţigan şi plecă cu fusele. Într-o seară ajunge într-un sat, la o casă, unde era lumină multă şi mai multe fete adunate la şezătoare; lucrau.
    Dete bună seara şi spuse că are fuse de vânzare.
    - Cum dai fusele, măi ţigane ?
    - Numai pe mălai şi porumb le dau.
    Fetele s-au grăbit de au cumpărat, dându-i mălai şi porumb. El s-a făcut că a greşit şi a pus porumbul peste mălai, ca să mai întârzie cu plecarea, cunoscând fata. Fetele au sărit şi i-au ajutat să adune boabele de porumb din mălai. Făcându-se târziu, s-a rugat de fete să-l lase şi pe el să doarmă afară pe prispă, că era vară. Gazda, care era chiar tatăl fetei pe care o căuta şi o găsise, îi dete voie să doarmă.
    De când venise fata din război, tatăl ei, de frică să nu i-o fure feciorul de împărat, o culca noaptea într-o ladă şi o încuia. Băiatul a văzut asta. Peste noapte, s-a sculat binişor şi a luat lada în spate, cu fata care dormea şi fugi cu ea la palat.
    Când s-a apropiat de palat, au început să cânte păunii de la curte. Fata din ladă, crezându-se acasă, începu să zică:
    - Tată, ia auzi cum cântă păunii măgarului de împărat ! 
    Feciorul de împărat atunci i-a răspuns:
    - Dar oare tu nu eşti în spinarea măgarului de împărat ? 
    Ea, când a auzit vocea feciorului de împărat, s-a jurat că nouă ani n-o să mai vorbească. Când a ajuns cu ea la curte şi-a scos-o din ladă, ea nu vorbea, cu toate întrebările puse de toţi. Băiatul spunea că nu e mută, c-a vorbit cu ea pe drum dar nimeni nu credea.
    Nouă ani a stat la curtea împărătească mută.
    Împărăteasa a căutat o fată şi l-a însurat pe fecior şi la nuntă a fost şi fata mută.
    Pe atunci, la nunţi împărăteşti, se dădea fiecăruia câte o lumânare aprinsă în mână. I s-a dat şi mutei.
    Când erau aproape arse, lumea le stingea; numai fata cea mută, care sta în spatele miresei, nu vrea s-o stingă.
    - Stinge luminarea, fetiţo ! îi spuneau toţi dar ea nu vrea.
    Atunci mireasa s-a întors şi i-a zis:
    - Stinge luminarea, muto, nu auzi, nu vezi că-ţi arde mâna ? 
    Fata îi răspunse:
    - Ruşine să-ţi fie ! Tu eşti mireasă ! Eu pentru o vorbă, nouă ani n-am vorbit... şi s-a prefăcut dintr-o dată într-o rândunică.
    Împărăteasa când a văzut-o, a vrut s-o apuce de coadă cu foarfecele dar n-a putut şi i-a tăiat numai coada. Şi de atunci rândunica este cu coada tăiată.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.