» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Fata īmbrăcată bărbăteşte


    A fost odată o văduvă săracă şi a avut trei fete. Şi una dintre aceste trei fete era cu părul de aur. Şi cea cu părul de aur a zis īntr-o zi maicei sale:
    - Mamă, eu m-aş duce la zmeoaica cutare, să mă năimesc cioban la oi !
    - Bine, draga mea ! răspunse maica sa - tu vrei să te duci dar nu ştii că feciorul acelei zmeoaice de mult vrea să te ieie de nevastă şi tu nu vrei să mergi după el !
    - Că nici nu m-oi duce şi nici nu m-a lua - zise iară fata - căci eu m-oi īmbrăca bărbăteşte şi mi-oi pune cuşmă īn cap şi el nu m-a cunoaşte !
    - Dacă tu socoti că va fi să fie aşa, apoi... despre mine... du-te, că eu una nu te opresc !...
    Nu departe de văduva cea cu trei fete, se afla o zmeoaica, asemenea văduvă, care avea numai un fecior şi-o turmă de oi. Feciorul zmeoaicei acesteia auzind acuma, de la cine va fi auzit, că văduva aceasta are o fată cu părul de aur, mai de multe ori s-a dus el la dīnsa, şi-a cerut-o de nevastă dar fata n-a vrut de feli să meargă după dīnsul, şi el nici īntr-un chip n-a putut-o īnduplica, nici amăgi, ca să meargă.
    Acuma fata, īmbrăcată īn haine bărbăteşti şi cu cuşmă īn cap, se duse singură la maica feciorului şi se īmbie ca s-o năimească cioban că deh, cu soarta-i greu a te pune...
Zmeoaica, socotind că e fecior şi neavīnd cioban la oi, foarte bucuroasă, o primi.
    Īnsă feciorul zmeoaicei, de cum a văzut-o, măcar că era īmbrăcată īn haine bărbăteşti şi niciodată nu-şi lua cuşma din cap, avea mare prepus pe dīnsa. Deci zise el īntr-o zi maicei sale, că feciorul ce s-a apucat la ei cioban, nu i se pare a fi fecior, ci trebuie să fie fata cea cu părul de aur, pre care a voit el mai de multe ori s-o ieie de soţie.
    Zmeoaica zise atunci feciorului său:
    - Dacă tu socoti că ciobanul ce l-am năimit eu la oi, e fata pe care ai voit tu s-o iei de soţie, apoi... ce mai atīta vorbă !... trebuie să-ncerci şi-ndată vei cunoaşte de fată e ori fecior ?... Du-te la dīnsul īn pădure, arată-i un copaciu care va fi mai frumos şi mai sănătos şi-l īntreabă de ce e bun ? Şi de ţi-a spune că e bun de furci de tors, să ştii că e fată, dar de ţi-a spune că e bun de cară, atunci e fecior.
    Feciorul zmeoaicei făcu aşa, după cum l-a īnvăţat maica sa. Se duse cu fata īn pădure, īi arătă un copaciu şi-o īntrebă de ce e bun. Ea-i răspunse că e bun de cară.
    Se ntoarce feciorul acuma acasă şi povesteşte maicei sale ce-i spusă fata.
    Zmeoaica īl īnvăţă acuma pre feciorul său, să se ducă cu ciobanul la scăldat, şi scăldīndu-să, trebuie să-l cunoască fată e ori fecior ?
    Feciorul ascultă şi face ceea ce-i spuse maica sa. Se duce adecă la o apă mare cu fata, ca să se scalde. Dar fata, ştiindu-i gīndul, colea după ce feciorul s-a dezbrăcat şi s-a aruncat īn apă, viindu-i şi ei rīndul, face pre un căţel ce avea cu dīnsa, să sparie turma cea de oi... Feciorul o īndeamnă să se scalde, căţelul sparie turma, şi ea apucă atunci degrabă după oi, spuindu-i feciorului că ea nu să poate scălda, că de i s-or pierde oile, ce va face ea atuncea ?... cum şi-a da seama īnaintea stăpīnei sale, adecă a zmeoaicei.
    Feciorul, văzīnd că nici aşa nu poate s-o cunoască, iese degrabă din apă şi ducīndu-se la maica sa, īi spune tot cum stă treaba, că el cīnd a vrut să se scalde, ea, anume că se duce să īntoarcă oile spăriete de căţel, n-a voit să se scalde.
    Zmeoaica zice iarăşi feciorului:
    - Nu te teme, că mai este īncă timp !... Mai du-te īncă odată cu dīnsa la scăldat, şi mai odată, şi tot aşa pīnă ce vei pute-o īnduplica să se scalde şi atunci te vei īncredinţa despre adevăr !
    Feciorul zmeoaicei ie acuma a doua oară pre fată la apă, ca să se scalde dar aceasta, văzīnd că alt chip nu-i de scăpare ca să nu fie cunoscută, cīnd ajunge la apă, se aruncă īmbrăcată cum era, cu totul īnluntru şi trece de-a-notul pīnă de ceealaltă parte de apă, lăsīnd pre zmeu şi turma de oi de astă parte. Iar după ce ieşi ea de ceealaltă parte la mal, īşi rădică cuşma din cap şi īşi arătă părul său cel de aur feciorului, şi de acolea să cam mai duse īn treabă-şi.... şi nu să mai uită īndărăpt, să scape de ispite.
    Feciorul, amărīt ca vai de el, se-ntoarce la maica sa şi-i spune toate, cum a sărit fata cu haine cu tot īn apă, cum a īnotat şi cum a fugit, fără ca s-o mai poată urmări.
    Maică-sa, auzind aceasta, īi dă acuma alt sfat şi-i zice:
    - Du-te şi fă o mulţime de furci de tors, una mai frumoasa decīt alta. Apoi ie şi le aureşte pre toate. După aceea, īncarcă-le īntr-o căruţă şi du-te cu ele īn lume, pīnă ce-i da de fată. Iar cīnd vei da de dīnsa şi ea se va sui īn căruţă, să ştii că e ta !... Mai i mult n-are să-ţi scape din mīnă !...
    Feciorul ascultă pre maica sa. Face o mulţime de furci, le aureşte pre toate frumos, le-ncarcă īntr-o căruţă şi se porneşte apoi cu ele īn lume, doară va da undeva de fata fugită.
    Iată că, mergīnd el aşa, acuma cītă vreme va fi mers, se-ntīlneşte c-o soră de-a fetei celei cu părul de aur.
    - Ce ai īn căruţă ?  īl īntreabă aceasta cum īl vede.
    - Furci ! răspunse el.
    - Ian să le văd ! zice mai departe fata.
    - Suie-te-n căruţă, dacă-ţi trebuie ! răspunse feciorul.
    - Ei ! ce mai furci īs şi acestea !. Sora mea cīnd le-ar vedea, nici n-ar stupi pe ele ! zise acuma fata şi se cam duse īn treabă-şi.
    Mai īncolo se-ntīlneşte feciorul cu ceealaltă soră a fetei celei cu părul de aur. Şi-aceasta, cum zăreşte pre fecior cu căruţa īncărcată de furci, īl īntreabă:
    - Ce-ai īn căruţă ?
    - Furci !
    - Ian să le văd ?
    - Suie-te-n căruţă, dacă-ţi trebuie !
    - Ei ! ce mai furci īs şi acestea !... Sora mea, cīnd le-ar vedea, nici n-ar stupi pe ele ! zise şi această fată şi se duse īn treabă-şi de unde a venit.
    Se-ntīlneşte acuma feciorul cu fata cea cu părul de aur. Aceasta, necunoscīnd pre fecior cine-i şi dincotro vine, īl īntreabă şi ea ca şi surorile sale ce are īn căruţă ?
    Feciorul īi spune şi ei cum şi ce... Ea, fără a aştepta mult, se suie īn căruţă să vadă furcile. Atunce feciorul, bucuria lui... īntoarce degrabă căruţa şi la fugă cu dīnsa īndărăpt spre casă.
    Fata, văzīnd şi cunoscīnd abia acuma īn ce mīnă a picat, cīnd trecu feciorul peste apa cea mare, ie şi aruncă inelul său īn apă şi zice:
    - Cīnd mi-a veni inelul acesta iarăşi pe deget, atunci voi vorbi şi eu cu tine !
    Dar feciorul nici nu vrea s-o asculte, ci se ducea tot īntr-o fugă cu dīnsa acasă. Iară după ce sosi cu fata acasă, se-nsură cu dīnsa şi şi-o luă de soţie.
    Fata, măcar că acuma devenise nevasta zmeului, ţinīndu-se de cuvīnt, nu voi să vorbească nici cu dīnsul, nici cu soacră-sa, cu zmeoaica.
    De la o vreme īnsă, văzīnd zmeoaica că noră-sa nu vorbeşte nemică nici cu dīnsa, nici cu bărbatul său, zise feciorului:
    - Ce ţi-e bună ţie aceasta, dacă nu vorbeşte nemică cu noi... dacă e mută !...
    Apoi. .. ce-i plesneşte zmeoaicei prin minte ?... ie pre nora sa şi-o trimite la o soră de ale sale, după o spată şi nişte iţe, gīndind  că sora sa, cum a căpăta-o la mīnă, deauna are s-o omoare.
    Nevasta, care de-altmintrelea asculta totdeauna foarte bine pre soacra sa, numai atīta, ea nu vorbea cu dīnsa, nu se puse de pricină şi se porneşte īndată ca să-i aducă spata şi iţele.
    Bărbatul său īnsă, ştiind prea bine cine-s şi ce plătesc mătuşele sale, cum vede că ea se porneşte, deauna iese afară după dīnsa şi-i zice īn taină, ca să nu-l audă maica sa:
    - Ajungīnd la mătuşele mele, cīnd ţi-or da ele de mīncare, īmbucătura cea dintīi s-o pui sub limbă şi-apoi să mănīnci. De nu vei face aşa cum te-nvăţ eu, să ştii că ai să păţeşti rău !
    Nevasta l-a ascultat... şi mergīnd ea acuma, cīt va fi mers, ajunge la cea dintīi soră a soacrei sale, o zmeoaică şi aceasta, decīt care să mai cauţi alta, aşa de urītă şi rea era... Şi cum ajunge la dīnsa, deauna-i dă bună ziua.
    Zmeoaica, cum o aude vorbind, se uită lung la dīnsa. Apoi īi mulţămeşte şi zice:
    - Apoi să mai creadă cineva soacrelor !... Sora mea zice că nora sa nu vorbeşte, că este mută, şi ea... uită-te numai la dīnsa, cīt de drăgălaş şi frumos vorbeşte !
    Apoi, după ce o mai īntrebă despre una alta, cum se află bărbatul său, ce mai face soacra sa ?... cum se laudă ?... taie un cocoş, īl cinătueşte frumos, īl frige şi i-l dă de mīncare.
    Nevasta, īmbucătura cea dintīi o pune sub limbă, după cum adecă a īnvăţat-o bărbatul său, apoi mănīncă din cocoş pīnă ce se satură.
După mīncare, văzīnd zmeoaica că n-a putut-o īnşela, īi spune că iţele şi spata după care a trimis-o soacra sa, nu se află la dīnsa, ci la o soră a sa mai mică decīt dīnsa, care nu locuieşte tare departe... să se ducă pīnă la aceasta şi le-a căpăta.
    De-aicea, luīndu-şi nevasta rămas bun, se porneşte şi se duce la a doua zmeoaică şi cum ajunge, īi dă şi acesteia bună ziua.
    Auzind-o şi această zmeoaică vorbind, se minunează de dīnsa şi-i zice şi ea ca şi sora sa:
    - Pas acuma de mai crede soacrelor !... Sora mea zice că nora sa nu vorbeşte nemică, că ea este mută, şi... ian uită-te la dīnsa cīt de frumos şi bine vorbeşte !... 
    Apoi, din vorbă īn vorbă, din una īn alta, o īntreabă la ce a venit. Nevasta-i spune cum şi la ce, că iacă soacra sa a trimis-o după spată şi iţe pīnă la mătuşa sa, pe la care a trecut, dar fiindcă aceasta nu le are, i-a spus să vie la dīnsa, că poate vor fi aice.
    Zmeoaica aceasta taie acuma şi ea un cīrlan şi după ce-l frige, īl dă nevestei de mīncare.
    Nevasta, face ca şi mai nainte, adică pune cea dintīi īmbucătură sub limbă şi apoi mănīncă.
    Zmeoaica, după ce-i dete de mīncare, se făcu că-şi caută spata şi iţele dar īndată s-a īntors īnapoi şi-i zise nevestei, că ea nu le găseşte nicăiri, deci trebuie să se ducă la sora sa cea mai mică, care nu locuieşte departe, că poate la dīnsa se vor afla.
    De-aicea se ie iar nevasta şi se duce la cea din urmă soră a soacrei sale.
    Văzīnd-o şi aceasta zmeoaică că vorbeşte, īi repeţi aceleaşi cuvinte ca şi surorile sale. Apoi īi dă şi ea o mīnă de om mort de mīncare şi după aceea se suie īn pod, anume ca să caute spata şi iţele, īn faptă īnsă, ca să pīndească pre nevastă să vadă ce a face... mīnca-o-a mīna ori ba ?
    Dar ce să facă nevasta ?... ie mīna cea de om mort şi-o aruncă sub vatră.
    Nu ştiu, văzutu-o-a ori n-a văzut-o zmeoaica, destul că ea īntreabă:
    - Mīnă de om mort unde eşti ?
    - Sub vatră ! răspunse mīna.
    - Mănīncă, nevastă, mīna, că de nu-i mīnca-o, te mănīnc eu pre tine ! zise iarăşi zmeoaica.
    Ce să facă acuma biata nevastă ?... Cum să mănīnce ea mīna de om, dacă aceasta e spurcată şi greţoasă ?... şi-apoi... măcar de n-ar fi de om mort ?... ie mīna de sub vatră şi-o bagă sub brīu tocmai la inimă.
    Zmeoaica īntrebă a doua oară:
    - Mīnă de om mort unde eşti ?
    - Sub inimă ! răspunsă mīna.
    Acuma socotind zmeoaica că nevasta a mīncat mīna, se scoboară cu iţele şi cu spata din pod şi i le dă nevestei.
    Nevasta le ie şi vrea să pornească. Dar zmeoaică o opreşte şi-i zice:
    - Dă-mi mīna īnapoi.
    - Na-ţi-o ! zice nevasta, scoţīnd degrabă mīna de sub brīu, fără ca s-o zărească zmeoaica, şi i-o dă. Apoi se porneşte şi se cam mai duce, căci zmeoaica, după ce i-a īntors mīna, nemică rău nu putu să-i facă.
    Sosind nevasta la-ntoarcere pe la a doua zmeoaică, aceasta īi cere cīrlanul. Nevasta stupeşte şi cīrlanul sare din gură şi fuge zbierīnd.
    Zmeoaica, văzīnd aceasta, se mīnie şi zice nevestei:
    - Ai, mīnca-mi-te-ar ţapa să mi te mănīnce, da cum mi-ai scăpat din mīnă !
    Īnsă nevestei nici nu-i pasă. Se duce mai departe, pīnă ce ajunge la cea dintīi soră a soacrei sale. Această zmeoaică, cum o vede, de afară īncă īi cere cocoşul.
    Nevasta stupeşte şi acuma şi cocoşul zboară din gură tot cīntīnd „cu-cu-ri-gu-u !”
    - Ai, mīnca-mi-te-ar ţapa să mi te mănīnce, da cum mi-ai scăpat din mīnă ! zice şi aceasta zmeoaică, văzīnd că nu poate face nemică nevestei.
    Acuma, īntr-un tīrziu, iată că ajunge nevasta sănătoasă, fără să i se fi clintit măcar un păr din cap, la soacra sa.
    Cīt timp va fi īmblat ea pe la cele trei zmeoaice, nu pot spune anume. Dar tot trebuie să fi trecut cam mult, căci cīnd a sosit ea la soacra sa, aceasta avea acuma altă noră īn casă... Făcu ce făcu zmeoaica cea bătrīnă şi īnduplicīnd pre feciorul său, īl īnsură cu altă fată, socotind că nora-sa cea dintīi, pre care o credea că e mută, nu s-a mai īntoarce de la surorile sale, unde a fost trimis-o anume ca s-o omoare.
    Cīnd ajunse acuma nevasta acasă, află pre bărbatul său tăind o oaie īn tindă, iară pre soacra-sa şi pre nora-sa cea de-a doua, lucrīnd cīte ună, alta, īn casă.
    Soacra sa cum o vede, cum īi zice:
    - Ai ! bine c-ai venit, noră dragă !... du-te şi adă şi tu acuma o cofă cu apă, că astălaltă noră nu poate de-atīta muncă, de cīnd te-ai dus tu de-acasă !
    Nevasta, ascultătoare ca totdeauna, nu spune nemică, ci luīnd cofa se duce după apă tocmai acolo unde şi-a zvīrlit ea inelul. Aice apoi, oprindu-se şi scoţīnd apă, iată că-i sare inelul īn cofă. Ea, cum īl vede, deauna-l pune pe deget, şi, după cum a spus cīnd l-a aruncat, īşi pune īn gīnd să vorbească. Deci, īntorcīndu-se cu cofa acasă şi aflīnd pre ceealaltă noră a zmeoaicei rădicīnd o oală de la foc cu mīneca cămeşii care era a ei, īi zise:
    - Ai, plăti-ţi-ar Dumnezeu să-ţi plătească, că bine mai ştii a lua oalele de la foc cu munca altuia !
    Bărbatul său, care şi-acuma se afla tăind oaia īn tindă, cum o aude vorbind, deauna se repede la dīnsa, aşa plin cum era pe mīne cu sīnge şi cuprinzīnd-o cu mīnele de după cap īi zice:
    - Draga mea ! Rīndunica mea !
    Dar n-a apucat bine a rosti aceste cuvinte şi ea deauna s-a prefăcut īn rīndunică şi el īn rīndunel, şi-amīndoi au zburat pe o fereastră şi s-au cam mai dus īn lume. Iară zmeoaica şi a doua noră au rămas singure şi nimene nu ştie ce s-a făcut cu dīnsele.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.