» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Soacra cea rea


    A fost odată o femeie, şi femeia aceea avea o noră īn casă cu care nu se putea nicidecum īnvoi. Nu era mai nici o zi lăsată de Dumnezeu, īn care să nu-i zică ba că-i lenişă, ba că-i netrebnică, ba că-i una, ba că-i alta. Mai pe scurt, nencetat īi căuta pricini şi cum īi venea la gură, aşa o batjocurea.
    Şi noră-sa, bună de inimă şi răbdătoare, toate le suferea şi tăcea, cugetīnd īn sine că soacră-sa se va īncuminţi de la un timp şi-i va da pace. Dar cum să nu-i deie !... Unde s-a mai văzut īn lumea aceasta vreo soacră bună ?... Pe zi ce mergea, tot mai rea şi mai nesuferită se făcea. Iară īntr-o zi, voind să puie capăt la toate, ce face ?... se apucă şi omoară pre noră-sa, tăind-o toată bucăţele.
    Bărbatul nevestei, carele se vede că, pe cīnd i-a omorīt maica-sa soţia, era undeva dus de-acasă, cum s-a īntors īnapoi şi a văzut ceea ce s-a īntīmplat, s-a făcut foc şi pară de mīnie, a prins pre maica-sa şi puind-o pe nişte cărbuni aprinşi, voi spre pedeapsă s-o ardă de vie.
    Maica-Domnului īnsă, cum şi din ce pricină nu pot să ştiu, dar destul atīta că, tocmai cīnd se aprinse straiele pe soacra cea rea şi īncepuse a arde, se scoborī din ceri, o prefăcu īntr-o rīndunică şi o scoase degrabă pe horn afară.
    Rīndunica, adică soacra cea rea, prefăcută īn pasere, cum se văzu scăpată afară, voi să fugă.
    Dar Maica-Domnului n-o lăsă, ci oprind-o īi zise:
    - Stai pe loc, că nu merge aşa cum cugeţi tu !... nu gīndi că dacă te-am scos de la moarte, īndată ţi-oi da şi drumul !... mai aşteaptă puţin pīnă ce ţi-oi face un semn, după care nu numai eu, ci toată lumea să te cunoască, orişicīnd şi unde, ce soacră bună ai fost, că ai omorīt pre noră-ta !...
    Şi cum rosti Maica-Domnului cuvintele acestea, īi făcu coadă īn formă de foarfece, sau mai bine zis īn formă de două cuţite ascuţite şi īmpreunate la un loc, cu care a ucis ea pre noră-sa.
    Dar ea n-a rămas numai cu semnul acesta. Cīnd o scoasă Maica Domnului pe horn, atunci se negri de fum şi funingine, şi pe unde s-a negrit, neagră a rămas şi pīnă īn ziua de astăzi.
    Iară pata cea roşă de pe guşa rīndunelei, e sīngele ce a prins să curgă, pe cīnd a īnceput a arde. Penele cele albineţe sīnt urmele din cămeşa cu care era ea īmbrăcată, cīnd a pus-o feciorul său pe cărbuni, şi care n-a apucat a se aprinde şi a arde, ci numai s-a afumat.
    Şi numai după ce a căpătat rīndunica toate semnele acestea, i-a dat Maica-Domnului drumul, ca să zboare unde vor duce-o ochii şi aripele.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.