» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Nuna mare


    A fost odată un īmpărat. Şi īmpăratul acela avea o fiică aşa de frumoasă, că i s-a dus vestea peste nouă ţări şi nouă mări. Şi după ce a crescut fiica aceasta şi i-a sosit timpul să se despărţească de părinţi, īmpăratul a măritat-o, şi la nuntă a poftit o mulţime de oaspeţi din toate părţile.
    Şi acuma, după ce s-au adunat toţi oaspeţii la un loc, alese socrul cel mic, adică tatăl miresei, dintre oaspeţi, de nun mare, pre un īmpărat a unei īmpărăţii, iară de nună mare, pre o īmpărăteasă a altei īmpărăţii şi se porniră apoi cu toţii la cununie. Iară după ce cei tineri s-au cununat şi după ce s-au īntors de la biserică, toţi oaspeţii se aşezară la masă şi īncepură a se veseli şi a şugui, spunīnd unul una, altul alta, după cum e datina la nunţi.
    Iată īnsă că tocmai cīnd toţi mesenii erau īn culmea veseliei, cīnd fiecare oaspe era mai vesel, nunul cel mare, fie din ură, fie din pizmă că n-a fost īmpărăteasa sa aleasă ca nună, sau din ce pricină va fi fost, nu ştiu, destul că a īnceput a lua preste picior pre nuna cea mare, īnfruntīnd-o īnaintea oaspeţilor cu nişte cuvinte foarte proaste.
    Nuna cea mare, care era o īmpărăteasă foarte frumoasă şi īnţeleaptă şi care se numea Privighitoare, nu zise nemică la aceasta, măcar că avea toată dreptatea să nu tacă.
    Nunul cel mare īnsă, nu se mulţămi numai cu atīta, ci el mai după vro cīteva minute, īncepu iarăşi mai din gros a o īnfrunta şi a o batjocuri īnaintea oaspeţilor.
    Privighitoarea şi de astă dată nu-i răspunse nemică ci, plecīnd capul īn jos, tăcu cu chitic.
Nunul cel mare, văzīnd că nuna cea mare nu-i răspunde nemică la īnfruntările sale de mai nainte şi voind ca s-o batjocurească şi mai tare, zise īn urmă că ea ar fi furat o pīne de pe masă şi ar fi ascuns-o.
    Privighitoarea, auzind cuvintele acestea, se supără aşa de tare, īncīt a īnceput a se ruga īn gīndul său lui Dumnezeu şi a zice, că dacă el va afla-o că e cu ceva vinovată, s-o lese aşa cum este, iară de nu va afla-o cu nemică vinovată, s-o prefacă īntr-o pasere, ca să poată zbura īncotro vor duce-o ochii, ca să nu mai fie de batjocura şi de rīsul lumii.
    Dumnezeu, care ştia prea bine că e nevinovată, īi ascultă rugămintea şi o prefăcu īntr-o păsăruică mică.
    Privighitoarea, cum a fost prefăcută īn pasere, īndată s-a sculat de līngă mireasă, unde şezuse pīnă atuncea, şi a īnceput a zbura pintre oaspeţi. Şi aşa zburīnd ea īncolo şi īncoace vro cīteva minute, voind să iasă afară, dă de pīnea cea furată că e ascunsă după spatele nunului celui mare. Şi cum dete ea de pīne, se sui pe umărul cel drept al nunului şi īncepu a vorbi īn limba păserească şi a zice:
    - Acesta, acesta a furat, a furat pīnea, pīnea, cătaţi, cătaţi, iute, iute, prindeţi, prindeţi, tălhariul, tălhariul, iute, iute !. ..
    Oaspeţii, cari rămaseră īnlemniţi, cīnd văzură că nuna cea mare s-a prefăcut deodată īn pasere şi a zburat de după masă, auzind-o acuma vorbind şi spunīnd care e tălhariul, ce-a furat pīnea, se sculară degrabă de la masă şi īncepură a cerceta pre nunul cel mare, şi cercetīndu-l aflară că pīnea e ascunsă la spatele lui.
    Socrul mic, adică tatăl miresei, cum văzu aceasta, se făcu foc şi pară de mīnie pre nun, una pentru că a īnfruntat pre nuna cea mare, fără ca aceasta să fi fost cīt e negru sub unghie vinovată, iară al doilea, pentru că prin aceasta i-a necinstit masa şi casa, şi a poroncit să-l rădice degrabă din capul cinstei şi să-l pue īn furci.
    Şi cum a poruncit, aşa s-a şi īntīmplat.  
    Nunul cel mare, măcar că era īmpărat, fu luat pe sus de după masă, scos afară şi spīnzurat īn faţa tuturor oaspeţilor, precum şi a altor oameni, care se adunase să vadă cum se fac nunţile īmpărăteşti.
    Nuna cea mare īnsă, nu se prefăcu iarăşi cum a fost mai nainte, ci ea a rămas şi-n ziua de astăzi tot pasere; purtīnd numai numele de privighitoare, care l-a avut de la īnceput.
    Şi tot de atunci īncoace, privighitoarea, măcar că e acuma pasere, iubeşte a trăi mai mult retrasă de lumea cea zgomotoasă şi de gurele cele rele şi nespălate. Īnsă cu toate acestea, ea nici pīnă īn ziua de astăzi nu poate uita pre nunul cel răutăcios şi pizmătareţ, care a batjocurīt-o şi de aceea pīnă şi-n ziua de astăzi strigă, cīnd cīntă, să-l prindă şi să-l pedepsească pre tălhariul care a furat pīnea şi din pricina căruia a trebuit să se prefacă īn pasere.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.