» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Mulge - capre


    A fost ce-a fost, căci de nu s-ar fi īntīmplat, nici nu s-ar povesti.
    A fost odată un om foarte avut. Īntre multe alte avuţii şi bunătăţi, avea el şi o turmă de oi, care la toată mulsura īi da cīte douăsprezece vedre de lapte.
    Omul acesta şi-a făcut staul la oile sale, pe hotar, departe de sat, unde mīncau cu oile păcurarii şi baciul. Păcurarii se duceau totdeauna cu oile la păscătoare, iară baciul şedea numai la colibă şi făcea brīnză din laptele ce-l mulgea de la oi.
    Īntr-o seară īnsă, s-a īntīmplat că toţi păcurarii s-au dus, cum e rīndul tinerilor, īn sat la fete, numai baciul singur a rămas la stīnă. Şi baciul, pentru ca să nu-i fie urīt şi să nu doarmă pīnă ce vor veni păcurarii din sat, īşi făcu un foc mare şi puindu-se līngă dīnsul, īncepu a fuma din pipă.
    Dar iată că īndată cum a īnsărat, a venit la stīnă o pasere urītă, cu capul mare, cu gura dăbălăzată şi cu aripele ude, şi cum a venit a şi īnceput a stropi focul līngă care sta baciul, pīnă ce l-a stīns cu totul. Iară după aceasta s-a dat a mulge caprele cīte se aflau pintre oi.
    Baciul, văzīnd această īntīmplare, ieşi degrabă din colibă şi alergīnd prin staulul oilor, prinse paserea cea cu cap mare şi legīnd-o bine ca să nu fugă, o ţinu pīnă demineaţă īn colibă. După ce s-a făcut ziuă, a luat-o şi a dus-o omului celui avut, a cui erau oile şi caprele.
    Omul cel avut, cum o văzu, neştiind ce feli de pasere e aceasta şi cum se cheamă, strīnse mai mulţi oameni din sat la un loc şi-i īntrebă, că doară vor şti ei ce feli de pasere să fie aceasta şi cum se cheamă ?
    Dar nime nu ştia... Toţi se uitau la dīnsa cu ochi mari, mirīndu-se de făptura şi căutătura ei şi de celea ce le-a istorisit baciul.
    Atunci oamenii, pentru că nu ştiau cum se cheamă, īi puseră nume „mulge-capre” şi „mulge capre” a rămas apoi pīnă şi-n ziua de astăzi.
    Şi să nu faceţi cumva să nu credeţi, căci tocmai aşa i s-a-ntīmplat omului celui avut, după cum v-am povestit, ci mai bine să ziceţi cu toţii: „să ferească bunul Dumnezeu ca să nu mai vină īn turm㠄mulge-capre”, căci această pasere de noapte mulge nu numai caprele, ci şi oile şi vacile, şi apoi li ie laptele, īncīt numai după multe descīntece şi cu multe afumături de tămīie, o poţi depărta de la staul şi a te mīntui de dīnsa !...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.