» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Caii dispăruţi


    Demult, demult, cīnd viţa de vie făcea un coş de struguri, iară strugurul dădea o vadră de vin; cīnd mielul păştea şi se juca cu lupul, iară Dumnezeu īmbla pe pămīnt... pe-acele timpuri bune şi fericite, trăia īntr-un sat un om, carele avea un prunc şi pruncul acela se chema Florea.
    Dar cīnd era Florea abia de nouă ani, s-a īntīmplat aşa că a murit tată-său şi maica sa şi el a rămas fără de părinţi şi sărac, lipit pămīntului.
    Şi-acuma fără părinţi şi alte neamuri.. străin şi singur ca cucul, mic şi sărac ca vai de el, ce să facă bietul Florea, ce să-nceapă ?... Multe ar fi făcut, dac-ar fi ştiut cum. Dar neştiind ce şi cum ar fi mai bine, se năimi argat la un om din satul său, care nu-i dăderă alt de lucru, decīt să păzească patru cai; dar de caii aceia să grijească ca şi ochii săi din cap, căci de-i va pierde, atunci īi vor sta picioarele unde-i stă capul şi capul unde-i stau picioarele.
    Florea se apucă de slujbă din toată inima şi īn două zile păzi caii stăpīnului său cum se cade, fără să i se fi īntīmplat ceva. Cīnd fu īnsă īn ziua a treia, Florea era iarăşi cu caii la păscătoare, pe un rīt frumos şi verde, şi iată că numai deodată īi veni un somn greu, īncīt nu se putu reţine ca să nu se culce puţin, ca doară īi va fugi Vasilică de la ochi.
    Dar cum se culcă, īndată adormi dus şi cīnd se trezi şi se sculă, caii nu mai erau nicăirea... s-au fost dus ca să nu mai vie. Ce să facă acuma bietul Florea ?... S-ar fi dus acasă, dar se temea a merge, căci ce-ar fi căpătat de la stăpīnul său, cu nime n-ar fi putut īmpărţi !... Nu s-ar fi dus, īncă nu era bine !... Şi aşa bătīndu-se el cu gīndul ce să-nceapă şi-ncotro să apuce.. se hotărī īn urmă a căuta caii īn tot jurul acela; şi-i căută, şi-i căută, dar... ie-i dacă ai de unde !...
    Şepte zile dupăolaltă i-a căutat el, fără de a avea alt nutreţ decīt numai frunze şi rădăcini, īnsă acuma nu mai putea să meagă de slab şi amārīt ce era, şi aşa se ruga el lui Dumnezeu, că dacă nu e rīnduit să-şi afle caii, apoi mai bine să-i ciunteze viaţa, sau să-l prefacă īntr-o pasere, ca aşa ar mai urma să-i caute.
    Pe cīnd se ruga el astfeli lui Dumnezeu, se afla līngă un izvor cu apă rece. Şi īn loc de mīncare, īşi uda gura cu puţină apă; beu de trei ori cīte puţină, apoi, lăsīndu-să niţel pe-un cot ca să se mai odihnească, adormi cumsecade.
    Cīt dormi el, cīt nu dormi, nu pot spune sīgur dar destul atīta că, cīnd se trezi el din acel somn greoi, iacă numai, că el, nu e mai mult Florea de mai nainte, cu trup şi grai omenesc, ci o pasere cu pene galbene-aurii, care se numeşte gangor.
    Şi cum se văzu el astfeli, īndată o luă iarăşi, la drum īn sus şi-n jos, căutīnd cei patru cai pierduţi. Dar degeaba i-a fost toată munca şi alergătura, căci nici pīnă īn ziua de astăzi nu i-a putut afla, şi de-aceea gangorul, adică Florea, e mai mult supărat, decīt cu voie bună, căci şi astăzi se teme de stăpīnul său că-l va pedepsi, pentru că i-a pierdut caii şi nu i-a mai aflat.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.