» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Băcanul īnşelător


    A fost odată un băcan, un adevărat burtă verde, carele īn viaţa sa altă grijă n-a avut, fără numai aceea, cum ar putea īnşăla şi scurge de bani de pre toţi oamenii ce veneau la dīnsul, ca să cumpere cīte ună alta.
    Şi dacă s-ar fi mulţămit numai cu atīta, ar fi fost cum ar mai fi fost, dar el nu numai pre cumpărători īi īnşăla, ci şi pre mulţi alţii, pre care īi īmpingeau păcatele să īmprumute cīndva bani de la dīnsul; căci el adeseori da şi bani īn īmprumut. Pre aceşti din urmă mai cu samă, aşa de bine mi ţi-i īmbrăca prin cametele sale cele mari, că pre mulţi dintre dīnşii īn loc să-i scoată de la nevoie, īn scurt timp īi aducea la sapă de lemn.
    Dar bine-a zis cine a zis, că toate-s numai pīnă la o vreme... Omul pīnă ce nu păţeşte nu se pocăieşte !...
    Aşa a păţit şi băcanul nostru !
    Văzīnd Dumnezeu că el īn loc să se pocăiască şi să se mulţumească cu ceea ce are, de ce merge, de ce se face mai mare cămătari, īnşălători şi despoietori, şi voind a scăpa pre oamenii cei nevoiaşi - a căror plīngeri şi tīnguiri străbătuse de mult pīnă la dīnsul - din ghearele acestui om fără cea mai mică mustrare de cuget, l-a prefăcut īntr-o pasere, pre care noi o numim ghimpe şi-l alungă apoi īn lumea largă.
    Şi fiindcă băcanul īnşălători şi cămătari avea un cap cīt un an de mare şi-o gură foarte lată şi dăbălazată, de-aceea şi ghimpele a rămas cu capu mare şi cu botu gros. Iară roşul de pe guşa şi burta sa, se zice că e sīngele ce l-a supt prin cămătărie şi īnşelăciune de la creştini, iară negrul din cap este cuşma de miel, ce-o avea şi-o purta el, īncă cīnd era băcan.
    Dacă cineva prinde pre vreun ghimpe şi voieşte să-l ţie īn casă, nu poate; căci ghimpele, cum cade īn mīna cuiva, īndată īşi muşcă limba şi piere, nevoind să fie de rīsul şi batjocura acelora pre care i-a īnşălat şi despoiat oarecīnd.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.