» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Soţia necredincioasă


    Paserea, care o numim noi astăzi cucu, cică nu este cucul cel adevărat, ci soţia acestuia - Sava.
    Cucul cel adevărat, care avea pene de aur, nu se află acuma, pe pămīnt, ci-n cealaltă lume.
    Dintru īnceput, cine şti cīnd a mai fi fost şi aceea, cică trăia şi cucul īmpreună cu soţia sa Sava pe pămīnt, dar fiindcă soţia sa i-a fost necredincioasă cucul a părăsit-o.
    Aceasta a fost adică aşa, că Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucul, cică prinzīnd-o că se iubeşte cu altă pasere, s-a supărat foarte tare pe dīnsa şi-a mustrat-o foarte zicīndu-i cum de-a putut ea să se iubească cu privighitoarea, c-o pasere aşa de mică şi de urītă, pe cīnd el e cu pene de aur ?! Apoi, după ce a mustrat-o şi şi-a descărcat tot aleanul inimii sale asupra ei, cică a părăsit pentru totdeauna pămīntul acesta plin de fărădelege şi răutate şi s-a dus īn cealaltă lume, īn rai, iară pe Sava a lăsat-o aice īn astă lume.
    Sava, văzīnd că soţul său cucul nu glumeşte, ci o lasă şi se duce, l-a īntrebat cīnd şi unde să-l caute..
    Cucul supărat, i-a spus să-l caute dacă voieşte, de la blagoviştenie pīnă-n Sīnziene şi dacă pīnă atunci l-a afla undeva, bine de bine, dar dacă nu, mai mult să nu-l caute.
    Sava, cunoscīndu-şi greşeala şi voind a se-ndrepta, cum a sosit Blagovişteniile, deauna a şi īnceput a zbura şi-a-l căuta īn toate părţile şi l-a tot căutat pīnă la Sīnziene dar nicăiri nu l-a putut afla.
    Şi nu numai atunci l-a căutat, ci şi de-atunci īncoace, Sava, adică paserea ce-i zicem noi astăzi cucu, totdeauna, īn tot anull īncepe de la Blagoviştenie a cīnta şi-a căuta nencetat la Sīnziene pre soţul său, pre Cucu.
    Şi fiindcă nici acuma nu-l poate nicăiri afla, de-aceea Sava e foarte neastīmpărată, nu stă mult pe-un pom, ci punīndu-se pe-o ramură şi strigīnd de vro cīteva ori „cucu, cucu !” īndată zboară pe altă ramură, şi tot aşa aleargă ea din pom īn pom, de pe-o ramură pe alta şi strig㠄cucu ! cucu !” doară, doară īl poate afla pre soţul său.
    Īn zădar īnsă īi este toată alergătura şi strigarea, căci cucul, soţul său cel cu penele de aur, e dus pe ceea lume.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.