» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Hoţul cailor Sfîntului Petre


    Povestea bătrânească spune că, în vremea veche, lumea era mai bună şi pământul mai curat ca acum. D-aia şi Dumnezeu şi sfinţii umblau pe pământ. Şi sfinţii îşi aveau şi ei cuprinsul lor, cum bunăoară avem şi noi azi: casă, masă, vitişoare, copilaşi şi de toate câte trebuie la casa omului.
    Între sfinţi însă, ăl mai însemnat era Sfeti-Petrea. El umbla mai mult cu bunul Dumnezeu p-un drum. Dar îşi avea şi el ca tot omul rostu lui, casa şi toate treburile în bună rânduială, ca un sfânt al lui Dumnezeu ce era. Povestea bătrânească spune că, între alte avuturi ale sale, avea şi o herghelie însemnată de cai frumoşi, tot unu şi unu, negri în păr ca pana corbului şi iuţi ca focul, de mâncau nori, nu alta. Mă rog, cai de sfânt şi dă-le pace ! 
    Şi în vremurile alea, cum din păcate şi acum, pe lângă sfinţi, oamenii lui Dumnezeu, erau şi destui hoţi de codru, căci şi dracu şi-a avut şi-şi va avea totdeauna partea sa în lume.
    Dar mai înainte vreme, hoţii erau tot mai puţini şi mai cu frică şi ruşine şi şedeau prin codri neumblaţi decât de duhuri rele; pe când în ziua de azi, din păcate, hoţii s-au înmulţit atât de tare, încât mai nu e colţ unde să nu dai de ei: în sate, în oraşe şi pe tot locul, te fură ziua nămiaza mare, ba te fac de le dai cu mâna ta şi tu rămâi cu o mână la inimă şi cu alta scărpinându-te în cap !
    Un hoţoman de frunte, pe vremurile alea, era şi Cucu.
    De unde şi până unde, că acesta află de caii lui Sfeti-Petre şi îşi puse în gând să-i şterpelească.
    Vreme multă nu mai trecu la mijloc, de vreme ce Sfeti-Petre era mai mult călător pân lume cu Dumnezeu, şi aşa într-o noapte, făcu cum făcu şi-i fură caii, şi cu ei la pădure, băiete !
    A doua zi pică şi Sfeti-Petre din călătoriile sale. Şi cum veni, întreabă de cai. Caii nicăiri... Că o fi, că o drege, că sucita, că învârtita, nu sunt caii şi pace ! Ei ! de luat i-a luat, dar cine i-a luat şi unde i-a dus ?
    Sfeti-Petre, ca un sfânt al lui Dumnezeu ce era, numaidecât ghici hoţul: „Cucu i-a luat !” şi după el copii... Sfântul ceru de la Dumnezeu să-i dea câţiva câni voinici, cu care să plece pân păduri după cai.
    Dumnezeu îi dete lupii şi de atunci lupii au rămas să fie cânii lui Sfeti-Petre.
    Şi plecă Sfeti-Petre cu cânii după el, şi răscoli toate pădurile şi toate hududoaiele, de dimineaţa până seara şi de urma cailor nu mai dete şi nici de-a hoţului. Îl apucă noaptea în pădure şi era o noapte d-ale de să-ţi dai cu degetele în ochi de întunerec: beznă nu altceva, mai întunerec ca în iad. Nu mai vedea Sfeti-Petre încotro să mai apuce. Atunci se rugă el la Dumnezeu să facă vreo minune, ca să-i lumineze calea.
    Dumnezeu sfântu, ascultă rugăciunea lui Sfeti-Petre şi cât te-ai şterge la ochi, se umplu toată pădurea de licurici.
    Sfeti-Petre se înveseli şi pe lumina licuricilor mai căută caii toată noaptea prin păduri iar la ziuă se întoarse acasă, tot fără cai.
    Atunci Sfeti-Petre blestemă pe Cucu ca să se prefacă în pasăre neagră, să fie cobe rea şi singur să-şi spuie numele unde s-o afla.
    De atunci hoţul Cucu a rămas pasăre neagră şi blestemată şi când ţi-a cânta în spate, pe casă sau în curte, moarte însemnează, şi el altceva nu mai zice, decât îşi strigă toată ziua numele prin păduri: „Cucu ! cucu !”.
    Şi cucu are mare frică de licurici. De aceea cum se ivesc licuricii prin păduri, el încetează de a mai cânta, crezând că Sfeti-Petre îl caută iar să-l prinză, pentru că i-a furat caii.
    Licuricii sunt blagosloviţi de Sfeti-Petre, ca să lumineze calea rătăciţilor prin păduri; ei sunt făcliile pădurilor. Ei se ivesc tot aproape de Sfeti-Petre, adecă de ziua lui Sfeti-Petre, cam prin postul lui Sân-Petru. Atunci şi cucu tace, cum vine şi vorba cântecului:
            Veni postu lui Sân-Petru, 
            Părăsi cucu bungetu, 
            Şi turtureaua vâlceaua, 
            Şi mândruţa poticeaua.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.