» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cucul


    Pe vremea lui Alexandru-īmpărat, trăia un boieri putred de bogat; pe līngă alte bucurii, avea una mai mare şi anume, avea doi feciori de gemene şi nu era floare pe pămīnt, nici luceafăr pe cer, mai frumos decīt cei doi feciori ai boierului. Minune de frumoşi s-au născut şi minune de frumoşi au crescut.
    Cīnd erau de doisprezece ani, le-a mers vestea şi povestea pīnă la curtea lui Alexandru-īmpărat, cum că aşa luceferi de feciori, nu-s īn nouă ţări şi nouă mări. Alexandru-īmpărat a venit de i-a văzut şi, cum a pus ochii pe ei, i-a şi rīnduit căpitani īn oaste, căci Alexandru-īmpărat era viteaz şi viteji căuta şi la oaste să aibă. Dar să nu uit să spun că cei doi feciori de boieri, pe unul īl chema Cucu şi pe unul Mugur.
    Pe vremea ceeia trăiau căpcīnii, de la brīu īn jos om şi de la brīu īn sus cīne. Ei aveau ţara lor şi īmpăratu lor, īnspre miazănoapte de īmpărăţia lui Alexandru-īmpărat. Īmpăratul căpcīnilor năvălea īn fiecare an īn ţările noastre, de prăda averile, prindea feciori şi fete, īi ducea īn ţara lor, īi punea la īngrăşat şi-i mīnca, aşa cum īngrăşăm noi vitele şi după ce le īngrăşăm, le tăiem. Fetele care erau frumoase, nu le mīncau, ci le da īmpăratului, de neveste.
    Văzīnd Alexandru-īmpărat că căpcīnii īi pradă ţara, s-a pornit cu oaste īmpotriva lor, ca să-i taie pīnă la unul, să nu mai rămīie urmă de căpcīni. A strīns oaste multă şi căpitani viteji, aleşi tot din sută zece, că a se bate cu căpcīnii nu era lucru de şagă. Cei mai viteji căpitani erau Cucu şi Mugur. Pe unde mergeau aceşti doi viteji săreau capurile căpcīnilor ca iarba īnaintea coasei. Bătaia a ţinut trei zile si trei nopţi şi Alexandru-īmpărat nu putea răpune pe . căpcīni. Īn ziua a patra, Cucu şi Mugur au prins pe īmpăratul căpcīnilor, l-au dus īn faţa lui Alexandru-īmpărat şi i-au tăiat capul; şi ţării căpcīnilor i-au dat foc din patru părţi şi-a ars o lună īntreagă, că ţara lor era aşa de mare, de nu-i ştia nimeni margenile. De cum a ars ţara căpcīnilor, s-a curăţit pămīntul şi oamenii de ei, aşa că numai numele le-a rămas.
    Văzīnd Alexandru-īmpărat vitejia celor doi fraţi feţi frumoşi, nu i-a mai lăsat de līngă el; i-a făcut capi de oaste, că pe unde treceau ei cu paloşul īn mīnă, sīngele de păgīn curgea pīrīu.
    Alexandru a bătut mulţi īmpăraţi şi crai, că de īmpotrivit nimeni nu cuteza să i se īmpotrivească; pe unde trecea, biruia, pentru că Dumnezeu i-a dat putere să biruiască lumea ş-apoi să moară. A tot mers īnspre amiezi cu oştile, prin locuri pustii, pline de fiare sălbatice şi de balauri; pe unde trecea da foc ca să curăţască pămīntul de toate grozăviile. Luni īntregi a mers Alexandru-īmpărat cu cei doi şefi de oaste ai săi, Cucu şi Mugur, şi n-au mai dat peste locuri locuite de oameni. Gīndul lor era să meargă pīnă la margenile lumii.
    Cum mergeau ei aşa, īntr-o zi, numai ce-au zărit nişte femei călări pe nişte cai albi ca omătu şi sprinteni ca vīntu. Īntre celelalte femei, una era aşa de frumos īmbrăcată, de strălucea tocmai ca soarele. Mergīnd Alexandru-īmpărat īnspre ele, le-a īntrebat cum şi ce-i, şi de ce umblă ele călări, fără bărbaţi. Ele i-au răspuns că aceea e īmpărăţia lor, şi īn ţara lor femeile ţin locul bărbaţilor şi bărbaţii locul femeilor. Acolo a poposit Alexandru cu oastea şi generalii săi. Femeile ostăşite erau atīt de frumoase, īncīt pe-a noastre locuri, aşa femei nu s-au văzut.
    Cucu, văzīnd dintre toate una mai frumoasă, după cum īi cīntecu: „cum īi luna īntre stele”, s-a īndrăgostit de ea şi fără dīnsa se simţea că n-ar mai putea trăi; pe cīnd Mugur, fiind de o fire mai blīndă, a rămas neispitit.
    Īn īmpărăţia femeilor, a poposit Alexandru-īmpărat două săptămīni. Pornindu-şi ostile īnspre răsărit, a tot mers pīnă ce-a ajuns la rai. Raiu era păzit de un īnger cu paloş de foc şi nu lăsa pe nimeni să intre pe poarta raiului, fără numai oameni curaţi şi fără păcate.
    Mulţi au rămas uimiţi de frumuseţea raiului şi mulţi mergeau la īnger, să-i lese pe poartă, dar puţini intrau. Printre cei mulţi a mers şi Cucu şi Mugur. Mugur mergea īnainte şi Cucu cu mīndra lui, venea īnapoi. Mugur, cum a ajuns la poartă, īngerul l-a lăsat de-a trecut, fiind curat şi blīnd din fire. Cucu, văzīnd pe frate-său īn rai, hai şi el cu mīndra lui de mīnă, doar ar putea trece, dar Dumnezeu l-a pedepsit, prefăcīndu-l īntr-o pasere, dimpreună cu mīndra lui cu tot. Cu mīndra-n rai, nimeni nu poate trece.
    De-atunci şi pīnă īn ziua de astăzi, Cucu īşi cīntă numele cu jele, īn frumoasele zile de primăvară.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.