» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cīrtiţa şi ciocīrlia


....Iernatul le era greu de dus şi de trecut. Cīnd se topeau zepezile primăvara şi soarele īncepea să īncălzească, īncepeau şi ei să se mai vadă. Pe muşuroiul negru de pămīnt ce scotea cīrtiţa, se aşeza ciocīrlia şi guralivă cum a fost şi este, īncepea să-i spună verzi şi uscate, de ce vedea ea prin īnaltul cerului, unde se īnălţa beată de fericire.
    Cīrtiţa, tăcută cum era din fire, asculta şi mai făcea cu botīşoru-i semne de aprobare, ca o-nţeleaptă, ce vorbeşte puţine, dar ştie multe. Lungi sīnt taifasurile lor pe muşuroi. Ea crezīndu-se ceva mai sus, cuprinzīnd cu ochii, hăt departe, din īnălţimea la care se afla, iară cīrtiţa cu un bot de-al ei deasupra pămīntului, ieşită la una din găurile palatului măriei sale de sub pămīnt, ce nu se sfīrşesc. Mai erau ele deranjate de un iepure curagios care, speriat de cine ştie ce bărzăune ce i-a bīzīit pe la ureche... fugea orbit, dīnd năvală peste prietenii noştri, īntīlniţi la sfat.
    Īncepuse primăvara şi de, trebuia să se gīndească şi ei la gospodăria lor şi la rīnduielile ei. Trebuia să iasă la arat.
    Şi au scos īn zori de zi plugul lor cu şase boi. La roată era Sīmbotin şi cu Vinerean, mijlocaş Miercan şi cu Joian şi īnaintaşi, Lunel şi cu Marţian. Trăgeau ei din puteri brazdă adīncă şi fără şioi, căci cīrtiţa voinică, se făcea turtă, apăsīnd pe coarne şi fierul plugului se īnfigea īn pămīnt la grindei. Boii, parcă nici nu trăgeau, căci Lia-ciocīrlia, sărea cīnd pe un resteu, cīnd pe un cap de tīnjeală, cīntīndu-le plăvanilor la ureche, fiecăruia, cīnd pe ciripituri īnalte şi cristaline, cīnd pe triluri lungi, de parcă nu se mai sfīrşeau.
    Şi ar fi dus bieţii boi brazda dreaptă pīnă la capătul pămīntului, de dorul cīntecului, dacă la capul locului nu le aducea aminte cīrtiţa:
    - Cea Sīmbotin, la brazdă. 
    Şi drepte ieşeau brazdele lor, ca linia de tras la ţintă.
    Mergea plugul nostru cu ai lui plugari, fără să mai ştie ce este acea popas de prīnz, ori de namiezi. Doar soarele pe cer le suna ceasul de oprire, cu foamea şi oboseala ce-i cuprindea.
    De prīnz nici n-ar vrea să se oprească dar de nămiezi odată, cīnd cădea arşiţa ca de plumb topit, i-au prins o oboseală şi o foame, din cele ce te fac să te īmpleticeşti.
    - Hei, mă frate lie ciocīrlie - zise cīrtiţa - tu, tot cīntīnd şi zburīnd din jug īn jug, uiţi de mine că trebuie să apăs din rinichi, ca să ţin brazda dreaptă şi adīncă şi de bieţii boi, ce au scos limbile gīfīind din greu. Ia să oprim să mai punem ceva, eu īn bot, tu īn cioc şi boii noştri īn gură, că doară ne-o fi destul din zori de cīnd răsturnăm pămīntul īntr-una.
    Şi au mīncat ei bine şi vitele aşişderea. Şi după masă, fiecare īnchiseră cīte un ochi, pentru a se mai odihni.
    Ce somn or fi dormit ? Somn de gīngănii, mai mult treji decīt dormiţi. Şi cīt or fi dormit ?
Dar cīnd s-au trezit, ia plugul şi ia boii de unde nu-s. Nici tu Simbotin, nici tu Vinerean, nici tu Miercan, nici tu Joian, nici tu Lunel cel bălan ca laptele şi blīnd ca mielul, şi nici tu Marţian. Plīnsetul şi strigătele cīrtiţei dar mai cu osebire ale ciocīrliei, cine nu le-a auzit cătīndu-şi boii ?
    Şi au hotărīt să plece īntru căutarea lor. Cīrtiţa să-i caute prin pămīnt, pe sub pămīnt, iar ciocīrlia prin văzduhul cerului.
    Şi a pornit cīrtiţa pe sub pămīnt şi ori de cīte ori crede că a dat de plugul cu boii ei, vrea să iasă, făcīnd cīte un muşuroi. Ciocīrlia cīntă cīntecele ce le cīnta boilor ei, pentru că doar or auzi-o şi or recunoaşte-o şi īnălţīndu-se, priveşte mereu īn jos, pe pămīnt, şi ori de cīte ori vede cīte un muşuroi ieşind, se lasă ca o săgeată, crezīnd că-s boii pierduţi, pentru a şi-i lua dar īnşelată, se ridică şi mai sus şi mereu īi cīntă.
    Vara, cīnd grīnele sīnt mari, se īnalţă ciocīrlia pīnă nu se mai vede, căutīndu-şi mereu boii iar cīrtiţa caută de zor pe sub pămīnt, făcīnd cīte un muşuroi la fiece dată, cīnd crede că aude mugetul boilor pierduţi.
    Asta caută acum ciocīrlia acolo sus.
.....Ce calendar mai fantastic ca acela după care trăieşte omul nostru de la ţară pe care-şi razimă toată viaţa lui atīt de sănătoasă sufleşteste !...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.