» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda cucului


    Erau odată doi fraţi rămaşi de mici fără tată şi fără mamă. Pe unul īl chema Ion şi pe altul Cucu.
    Şi de la o vreme, dacă au văzut că nu mai au cu ce să trăiască, au plecat şi ei īn lume, doar or găsi un trai mai bun. Şi au mers ei cale lungă, o zi īntreagă. Cīnd să treacă printr-o pădure, iaca le iese īnainte un lup. Băieţii se speriară şi o luară la fugă săracii, care īncotro au văzut cu ochii: Ion īntr-o parte şi Cucu īntr-alta.
    Pe īnnoptate, Ion s-a potolit din fugă şi a-nceput să-şi caute fratele. Du-te īncoace, du-te-ncolo, cată-l spre răsărit, spre apus, degeaba ! Cucu nicăieri. Şi a īnceput Ion să plīngă cu lacrimi fierbinţi şi să-l strige cu glas aşa de plīngător, că ar fi mişcat şi pietrele: „Cucu!... Cucu !...Cucu !... Cucu !”...
    Şi a cutreierat el o săptămīnă de zile drumurile, cīmpiile, munţii şi pădurile, īntrebīnd din om īn om din sat īn sat; dar zadarnică i-a fost osteneala. Slăbise bietul băiat şi se uscase de nu-l mai cunoşteai dar el tot nu se lăsa şi striga mereu: „Cucu ! Cucu ! Cucu !”
    S-a īntīmplat că īntr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfīntul Petre.
    - Doamne ! Ce suferinţă o fi pe copilul ăsta, de se trudeste ? īl vezi cum a slăbit ? Numai oasele-i de el, săracul !...
    - Ce să fie Petre ! A avut şi el un frate şi l-a pierdut. Acum īl caută pe toate drumurile şi-l plīnge ...
    - Fie-ţi milă, Doamne, de el şi īl uşurează, fă-l pasăre, ca să nu se mai trudească atīta, căci pasăre fiind, poate l-o găsi mai repede.
   - Fie cum zici tu, Petre.
    Şi Dumnezeu făcīnd nişte semne cu mīna, īndată copilul acela s-a prefăcut īntr-o pasăre; şi... sfīr ... īn zbor spre pădurea vecină. De acolo, prin grădini şi peste cīmpuri tot strigīnd mereu: „cucu ! cucu ! cucu !”.
   Cucul, pasărea cīntătoare a grădinilor şi a pădurilor şi numită aşa după cīntecul ei: „cucu, cucu”, povestea bătrīnească zice că e Ion, fratele Cucului.
   Şi cīnt㠄cucu ! cucu !”, de la īnceputul primăverii şi pīnă la Sfīntul-Petre; iar de atunci răguşeşte de atīta strigăt zadarnic. Tocmai la anul īncepe iar; şi aşa va striga cītī-i lumea, pe frate-său căruia cine ştie unde i-or fi zăcīnd oasele, după īntīmplarea cu lupul.
              Iar povestea-i tot poveste, 
              Cum a fost, azi nu mai este; 
              S-a-ntīmplat, nu s-a-ntīmplat,
              Eu de asta n-am aflat.
              La bătrīni am auzit-o,                                
              La copii am povestit-o.  


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.