» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Fraţii cu părul de aur


    A fost odată un īmpărat şi-a avut doi feciori: pe Cucu şi pe Ştefan, amīndoi cu părul de aur, pe umere aveau cīte un luceafăr, pe pepturi semnul lunei şi a soarelui iar faţa lor strălucea ca şi peatra cea scumpă.
    Īmpăratul a pornit la un război mare, din care nici nu s-a mai re-ntors, căci duşmanii l-au doborīt.
    Īnainte de-a pleca īmpăratul la acel război, a zis fiilor săi:
    - Ascultaţi, fiilor, ce vă spun ! Eu mă duc la război, iară voi rămīneţi īn pace cu mama voastră şi de cumva s-ar īntīmpla, ca eu să mor īn acest război mare, atunci īn locul meu vei urma tu, fiule Cucu.
    După sfīrşitul bătăliei, auzind īmpărăteasa despre moartea soţului ei, īndată strīnse sfat mare şi īntări īn scaunul īmpărătesc pre fiul ei Cucu, precum lăsase tatăl său.
    Lui Ştefan īnsă nu-i păru bine de aceasta şi īncepu a pizmui pre frate-său. Văzīnd aceasta mama lor, se īncercă destul a-i īmpăca; īnsă toate fură īn deşert, căci nici unul nu voia decīt īmpărăţie ori moarte.
    Lucrul deveni la luptă īntre cei doi fraţi şi Ştefan īnvinge pre frate-său Cucu şi-l alungă de pe scaunul īmpărătesc.
    Atunci auzind despre aceasta tatăl lor, care se afla īn cealaltă lume, scrise numaidecīt o carte şi dīnd-o unui corb, īl slobozi pe buricul pămīntului să iasă afară īn lumea cea nouă cu cartea şi să o dea feciorului său acuma īmpărat.
    Dar Ştefan nu băgă īn samă nici īnfruntările tătīne-său, că nu face bine şi aşa lucrul rămase ca mai nainte.
    Mama lor supărată foarte, s-a bolnăvit greu şi īnainte de-a muri chemă pre amīndoi fiii la sine şi se īncercă īncă odată şi mai pe urmă a-i īmpăca.
    Văzīnd şi de astă dată, că sfatul ei părintesc nu-l primesc, li zise:
    - Dacă nu mă ascultaţi voi pe mine, eu vă blastăm cu lacrimile īn ochi şi cu limbă de moarte, ca Dumnezeu să vă desparte deolaltă, pe unul la răsărit şi pe celălalt la scăpătat, şi oricīt vă veţi īncerca a vă īntīlni laolaltă, să nu vi se īmplinească această cerere a voastră !
    Zicīnd acestea, dīnsa muri, iară pisma īntre cei doi fraţi urmă şi mai departe.
    Nu mult după aceste, pre cei doi fraţi īncepu a-i dojeni gīndul din lăuntru, aveau visuri grele īn care tatăl şi mama lor vorbeau cu dīnşii, că nu e bine să mai aibă pismă īntre sine.
    Atunci cei doi fraţi īşi aduseră aminte de blăstemul mamei lor şi aşa Ştefan chemă pe frate-său la sine, pentru a se īmpăca laolaltă.
Văzīnd mama lor că, deşi tīrziu, totuşi se iartă unul pre altul, se īndură a le uşura īncītva blăstămul, şi aşa ceru de la smeii din ceea lume, ca pre ambii fraţi să-i prefacă īn două paseri; apoi Ştefan să rămīnă īn lumea cea nouă, iară Cucu să fie adus īn lumea miluită, la tatăl său şi mama sa.
    Aceasta se-ntīmplă numaidecīt. Acel Ştefan e paserea de la noi, care cīnt㠄cucu” şi atunci strigă pe frate-său din ceea lume; iară acela de acolo răspunde Ştefan ! Adică se strigă fraţii unul pe altul.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.