» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Lăcomia lăcustelor


    În vremea pe când soarele şi luna umblau la preumblare ţinându-se de mână, şi bunătatea cu răutatea erau surori de cruce iar pisma cu iubirea erau un trup şi un suflet, se zice că Dumnezeu şi cu Sân-Petru umblau a cerşi milă de la oamenii săraci, pentru copiii oamenilor mai cu dare de mână. Aşa umblând pe la oamenii săraci,
       Multă lume-mpărătie. 
       Ca Dumnezeu să ne ţie, 
       Că cuvântul din poveste, 
       Că-nainte mult mai este, 
       Şi frumos se povesteşte. 
       Dumnezeu la noi soseşte, 
       Şi se pune jos pe prag, 
       Şi stă şi-ascultă cu drag, 
    De la o vreme îl ajunse pe Sân-Petru foamea.
    -Doamne - zise el după aceea, agrăind pe Dumnezeu – eu nu numai că-s trudit, făr´îs şi mai mort de foame după atâta umblare grea şi anevoioasă !
    Căci de, mă rog, pe vremile acelea nu erau drumuri aşa de bune, ca acuma.
    - Bine - zise Dumnezeu - haid colea la marginea satului, că ştiu că trebuie să fie o crâşmuţă. Ne vom băga într-însa ca să îmbucăm şi să bem ceva !
    Aşa şi făcură. Intrară într-o crâşmuţă şi după aceea li se aduse şi puse dinainte de ale mâncării şi câteva picuri de vin.
    Când era însă să se apuce de mâncat, văzură o mulţime de muşte late şi flămânde, cari cu neînchipuită neruşinare, se năpădiră asupra mâncării lor, aşa încât numai cu mare greu apucară a îmbuca de câteva ori, iar când se puseră ca să înghită şi câte o duşcă de vin, ele se năpustiseră şi asupra ulcelelor cu vin, şi cât ai clipi din ochi, nici picur nu mai rămase din el.
    Dumnezeu şi Sân-Petru, văzând obrăznicia cea mare a acestor muşte, se mâniară foc şi, sculându-se de pe scaune, s-au depărtat blestemându-le, că oricât vor mânca, niciodată sătule să nu fie !
    Aceste muşte se crede că nu ar fi fost altele decât lăcustele, cari şi în zilele noastre oricât de mult ar mânca, nicicând nu-s sătule.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.