» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea Ciocīrliei


    Cică era odată un īmpărat şi o īmpărăteasă.
    Ei se bucurau de toate bunătăţile de pe lume şi pe deasupra aveau şi doi copii, frumoşi fără samăn. Pe fată o chema Lia iar pe băiat Soare. La Lia te puteai uita, dar la Soare ba, căci faţa lui lucea ca aurul şi părul tot aşa, de-ţi lua ochii. Multă vreme nu s-au bucurat părinţii de aşa mīndreţe de copii, căci s-au călătorit spre lumea cealaltă, lăsīndu-şi odraslele īn grija Domnului. Şi au rămas orfanii singuri, singurei, īn tot palatul acela.
    Pe vremea aceea umbla Sfīntul Petre pe pămīnt, să facă bine oamenilor si să tămăduiască necazurile celor ce sufăr.
    S-a oprit el şi la palatul īmpărătesc şi a văzut că şi īn palat e multă suferinţă, ca la casele săracilor.
    - Sfinte-Părinte, ai milă de noi ! ziseră copiii īntr-un glas. Avem toate bunătăţile pămīntului dar nu ne mai trebuie. De cīnd ne-au murit părinţii, dorul şi jalea ne omoară īn această casă pustie. Nu mai putem sta aici; ne ducem īn toată lumea, ia-ne şi pe noi, Sfinte Petre !
    Inima Sfīntului Petre s-a īnduioşat de mila orfanilor īmpărăteşti; şi a grăit atunci bătrīnul binefăcător:
    - Feţii mei, Dumnezeu a orīnduit ca fratele şi sora să nu stea īmpreună toată viaţa. Pe tine Soare te-oi lua la cer, dar tu Lie ce te-i face ?
    După ce copila se gīndi o clipă, sări de colo:
    - Să mă faci taică părinte, o păsărică. Să plutesc īn apele albastre ale văzduhului, să uit jalea şi dorul părinţilor, cīnd şi cīnd să mă pot īnălţa la cer, ca să-mi văd fratele... şi aşa viaţa mea o fi mai frumoasă ca aci.. .
    N-a apucat să mīntuie bine vorba, că Lia s-a şi prefăcut īntr-o păsărică mică, cu penele cenuşii şi cu ciocul ca un ghimpe de   salcīm.
    - Ciocīrlie să-ţi fie numele de acum - zise de colo Sfīntul Petre.
    Şi numai ce a prins păsărica a ciripi īn jurul palatului şi a-şi lua zborul īn aerul limpede al zile; ca o sfīrlează să urcă bătīnd din aripi, tot mai sus... tot mai sus...
               Chirr ! chirr ! chir ! chir ! 
               Turit, turit, turit, turit! 
               Chirrrr! chirrrrrrr! 
               Turit, turit, turit, turit! 
               Chior ! chior ! chiorrrrr !
    Sfīntul Petru luă pe Soare de mīnă şi se urcă cu el la cer şi acolo īl īnchise īn palatul de sticlă albastră al cerului.
    Frumos o fi īn cer, dar dorul de părinţii morţi, de sora lăsată pe pămīnt, īi rupea inima. Şi atunci, seara se uita cu tristeţă prin sticla albăstrie a cerului, īn jos, doar o vedea pe sora Lia, Lia ciocīrlia. Şi iată aşa faţa lui de aur se arată şi luminează pămīntul, şi lumea se bucură de lumina lui. Şi atunci ciocīrlia, cum īi zăreşte faţa, se ridică īn zbor spre el, īn ciripiri şi rugăciuni către Dumnezeu, să-i deschidă porţile cerului şi s-o lase să-şi vadă frăţiorul.
    Bătrīna de la care am auzit povestea asta, spunea că ciocīrlia, īn cīntecul ei, zice cuvintele acestea:
                Turit, turit, turit,
                La cer eu m-am suit,
                Fratele soare m-a zărit,
                Faţa lui a īngălbenit;
                Turit, turit, turit, turit,
                Chir, chir, chirrrrr!
                Şi la el că m-a chemat;
                Sfīntul Petre cum a aflat,
                Că spre cer eu m-am urcat,
                Turit, turit, turit,
                Chior, chior, chiorrrrr,
                Vīnt turbat, că mi-a trimis,
                Şi pe loc m-a ameţit,
                La pămīnt că m-a trīntit,
                Turit, turit, turit...
    Şi cīnd zise „m-a trīntit”, atunci sfīrşind cīntecul, se lasă īn jos ca o săgeată şi se ascunde īn ierburile de pe pămīnt.
    După ce şi-a venit īn fire şi s-a odihnit puţin, iar se urcă şi iar cade dar la soare tot n-ajunge. Şi īn fiecare zi face aşa, de cīnd e povestea asta; şi cīt īi lumea şi pămīntul Lia-ciocīrlia se va urca mereu dar tot nu va ajunge la cer.
    Aşa a mers vestea Aşa-i şi povestea.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.