» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Moţul ciocīrlanului


    Demult, tare demult, se zice că īmpărăteasa păsărilor achemat īntr-o zi pe supuşii ei, fiindcă avea să-i īntrebe de ceva. Au venit păsările cu duiumul, care de pe unde se găsea. Vulturii au coborīt din vīrf de munte, prepeliţele, găinuşile, din lanurile de grīu, cucii, sticleţii, cintezoii, gaiţele, vărdăriīle, din pădurile şi codrii nepătrunşi de săcure şi īn fine, după ce le numără pe toate, īmpărăteasa văzu că īi lipsea un ciocīrlan bătrīn şi cu fiu-său, un băietan de două primăveri.
    - Nu i-aţi văzut pe ăştia pe undeva - īntrebă īmpărăteasa īngrijată de celelalte păsări.
    Toate puseră capu-n pămīnt şi clipiră din ochi, nerăspunzīnd nimic. Numai o cioară dintr-un colţ, strigă aşa fără să-şi dea seama:
    - Baa ! baa !
    - Tu să nu-mi mai zici nici ba, şi nici da, să zici ga, ne-ruşinato ce eşti ! aşa i-a zis īmpărăteasa. Şi cioara tot ga zice şi azi.
    Tocmai pe urmă, hai şi ciocīrlanul ăl mic.
    - Pe unde umbli, mă ?
    - Cu plecăciune, luminată, mie mi-a murit tata chiar azi de dimineaţă şi am zăbovit cu īngroparea lui !
    Īmpărăteasa se īnduioşă, īşi şterse ochii, apoi iar īntrebă:
    - Barem l-ai īngropat şi tu creştineşte, măi băiete ?
    - Of ! oftă el săltīnd guşuliţa şi bătīndu-i inima. De unde, īnălţimea ta, vai de păcatele mele ! Pe la noi a plouat rău azi noapte şi ogoarele sīnt tot o luşteavă de apă. N-am avut nici unde să-i fac groapă răposatului şi ...  aci īi lăcrămară ochii.
    - Şi ? stărui īmpărăteasa nerăbdătoare.
    - Şi ... l-am afundat īn apă. Crucea n-am avut cum să i-o pun şi i-am īnfipt-o īn cap !
    - Īn cap mă ? ! se miră ea īngrozită.
    - Da īmpărăteasă, că n-am avut altcumva.
    - Īn cap s-o porţi de-acuma īncolo, blestematule ! Tu să-i porţi crucea pe lumea asta, fiindcă ai fost aşa de nelegiuit cu tată-tău !
    Şi minune ! īndată după blestem, īi răsări ciocīrlanului crucea īn cap şi uite aşa a rămas şi acum.
    De atunci, īn fiecare dimineaţă, ciocīrlanul zboară īn sus şi īn jos, ca să găsească pe tat-său, să-i scoată crucea. Şi cīntă, aşa de duios cīntă, că parcă plīnge, dar degeaba. Cīnd ploaie, ea conteneste şi de acolo de după muşuroiul de pămīnt unde se ascunde, se uită īn toate părţile, să nu cumva să vină apa să se īnece şi să paţă şi el ca şi tat-său.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.