» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Nunta fetei lui Por-Împărat


    Se zice că Por-împărat, măritându-şi fata cea mai mare, a făcut un ospăţ cum nu se mai pomenise până atunci, căci chemase pe toţi împăraţii din lume...  
    Şi se strânseră la ospăţul acela atâţia, de cugetai că şi urechile au să i le mănânce. Şi Por împărat toate le făcuse: a pregătit mâncări peste mâncări şi a destupat buţi ce de o mie de ani n-au fost destupate, şi a întins mese pe un şes cât o varmeghie, şi a adus ceteraşi de să-i tot asculţi.
    Şi, cum zic, toate le-a pus la cale cum ştiuse mai bine, numai de una îşi uitase; adecă uitase de popi şi de maicele biserici.
    Pe popi nu-i chemase nici ca-n batjocură, iar ca să facă vreo slujbă în sfintele biserici, nici aminte nu-şi adusese. „La ce ?” îşi zicea el, „că doar lucrurile aceste se pot face şi fără sfinţenie; apoi tot cu popi să fii pe lângă casă, zău nici nu-i lucru cu noroc, că ştiut este destul de bine din credinţa poporului, că popă de vei întâlni în cale, nu vei avea noroc, că te-ai întâlnit cu dracul”.
    Popii înţelegând de batjocura ce-şi făcuse de ei şi de maicele bisericii, se necăjiră rău şi trăgând toate clopotele se puseră pe rugă şi se rugară trei zile şi trei nopţi fără de a mânca şi fără de a bea ceva, cu gândul că dacă bunul Dumnezeu le-a asculta rugăciunea lor, atunci Por-împărat va fi pedepsit, aşa cum numai înţelepciunea lui Dumnezeu ştie să croiască pedepse.
    Dumnezeu, aşa se vede, le ascultă ruga lor fierbinte şi dreaptă că, pe când toate mesele erau aşternute şi încărcate cu ale mâncării iar oaspeţii se aşezară pentru a gusta din ele, ce le îmbia înălţatul împărat, spre spaima lor, văzură că cerul senin se întunecă şi soarele fierbinte se ascunde la spatele unui nor gros şi întunecat. Şi un vânt mare începuse a bate şi a aduce cu sine o mare mulţime de muşte mari şi late de flămânde, cari aşezându-se pe mese, cu o lăcomie neînchipuită, mâncară tot, până la cea de pe urmă bucăţică de pâne, şi băură tot, până la cel de pe urmă strop de vin.
    Oaspeţii, văzând aceasta, i-a luat o greaţă, de care îmbolnăvindu-se cu toţii, pieiră acolo şezând în jurul meselor, aşa cât dintr-un ospăţ mare şi strălucit, s-a schimbat într-o înmormântare, de i se duse vestea şi povestea.
    Şi nimeni nu ştia că de ce se întâmplase această mare nenorocire. Numai Por-împărat îşi aduse aminte, căci înainte de a-şi fi dat sufletul, zise:
    - Nimic în lume nu se poate face, fără a cere darul, ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, iată-mă acuma pedepsit !
    De atunci se crede că sunt lăcuste, cari şi în ziua de azi vin asupra noastră, când oamenii uită de Dumnezeu cel adevărat.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.