» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De ce n-are barza limbă


    Se zice că a fost cīndva o femeie măritată, care avea şi un drăguţ; bag seama că pe vremea ceea, o femeie cu bărbat, era lucru rar cīnd mai avea şi un drăguţ, de aceea rămīnea prin poveşti.
    Şi femeia asta, de cīte ori īi venea ibovnicul, īmplea un blid cu lapte, scotea copilul īn ogradă dacă era vara, ori de era iarna, īl vīra după cotlon, īi punea blidul dinainte şi ea... īşi căuta de focşor.
    Azi aşa, mīine aşa, la laptele copilului se nărăvise şi un viclean de şarpe, de prin ale budulăi dimprejurul casei, īmpărţind īn doi blidul şi de multe ori ospăta numai şarpele iar bietul copil rămīnea cu ochii căscaţi, minunīndu-se ca de-o jucărie rară. Aşa că şarpele trăia īmpărăteşte de pe urma slăbiciunii femeii.
    O barză, care vedea toate de pe vīrful casei, ce-a socotit īntr-o bună zi: „eu sīnt la casa asta de opt ani şi nu m-am amestecat pīnă acuma īn gospodăria ăstor oameni. Veneticul ăsta de şarpe din toată lumea, e ca la el acasă”.
    Aşa gīndind barza s-a coborīt de pe acoperiş jos īn ogradă şi s-a apropiat cu arţag de locul unde şarpele mīnca cu nădejde, īn vreme ce copilul īl dojenea; pe semne că ar fi vrut să mănīnce şi el sărmănelul !
    - Ascultă, străine - zise atunci barza către şarpe, eu sīnt de opt-zece ani la casa asta; vor fi fost timpuri īn care n-am găsit aşa uşor de-ale mīncării; ograda acestor oameni totdeuna a fosi plină, cu grăunţi. Ei bine, nu m-am putut hotărī niciodată să mănīnc şi eu aşa, de-a gata, din ceea  ce se zvīrle la păsările curţii, cum s-ar zice fără muncă, cum de pildă faci tu cam de multişor cu hrana copilului ăstuia neştiutor. Cată a şti, dacă te mai īntīlnesc īncă odată aci, nu voi sta la gīnduri, dacă trebui sau nu să spui gospodarului ce se petrece la casa lui; nici nevesti-si n-o să-i fie bine, dar nici ţie.
    - Te ascult şi-mi vine să rīd - īi răspunse şarpele. Tu eşti de zece ani pe acoperişul casei ăştia; eu de cincisprezece ani o ţiu pe spinare. Peste culcuşul meu s-a ridicat acum cincisprezece ani casa, pe care tu te-ai aşezat īntr-o bună zi, ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns povara ei peste mine; īmi mai trebuiai şi tu, colac peste pupăză. Am rămas de atunci al casei. Aşa că te poftesc să-ţi bagi minţile-n cap; altfel, duşmani de moarte vom fi...
    - Atunci... duşmani să fim... şi barza s-a ridicat iarăşi pe acoperiş.
    A doua zi, ca totdeauna: femeia cu drăguţul ei īn casă, şarpele cu copilul īn faţa blidului cu lapte, la umbra agudului din ogradă.
    Barza a dat cīteva tīrcoale īn zbor pe deasupra casei, a văzut cum stau lucrurile şi a pornit spre ogoară, să vestească pe gospodar.
    Ce-i va fi făcut nevesti-si omul nostru, povestea nu spune; vorba e că din ziua aceea, nici tu drăguţ, nici tu şarpe.
    Amărīt peste măsură de īntīmplarea aceasta, şarpele a ţinut să se răzbune. Īntr-o bună zi, iese īn calea berzei şi unu, una, celalalt alta, duşmănia lor ajunge pe moarte.
    Atunci se zice că barza s-a īnfuriat, a prins pe şarpe-n plisc şi a voit să-l īnghită.
    Vicleanul a apucat limba pasării, drept de līngă rădăcină şi i-a retezat-o ca cu briciu.
    Aşa a rămas barza fără limbă; dar şarpele, dacă ar fi priceput el că abia de-aici īnainte devenise pentru el o primejdie pliscul fără limbă... nu mai rupea el limba berzei.
    De aceea se zice: „cine ce seamănă, culege”.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.