» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Horoieşii (uriaşii)


    Eram prunc, cam de zece ani, când am arat cu tata la „Viile Pustii”; numit aşa pentru că acolo au fost oarecând, în urmă cu sute sau mii de ani, mai multe holde plantate cu vii care cu timpul s-au distrus, pustiit şi din cauza aceea a rămas numele de „Viile Pustii”.
    Ca să nu uităm vorba, cum aram cu tata, numai ce se agaţă plugul în ceva tare. Oprim boii şi ne uităm în ce s-o agăţat. Se vedea ceva os mare, tare ca piatra şi am început să săpăm pe lângă el cu sapa şi, deodată, nu mică ne-o fost mirarea când am văzut că este un căpoc de om mare cât ar fi trei capuri de-ale noastre; adică cât o oală de zece litri. Atunci l-am întrebat pe tata că ce fel de om o putut fi cu un cap aşe dă mare ?! Tata mi-o zâs:
    - Spuneau bătrânii după cum or auzât şi ei de la alţi bătrâni, că p-aici trăiau mai demult, înainte de rându aista de oameni nişte oameni mari dă tăt, la care le ziceau horoieşi aşa numai cap de horoieş poate fi.
    Ca să ne putem da sama cât de mari erau aceşti oameni se spune că horoieşii mereau după sare cam unde este Şimleu de azi şi cu toate că porneau la drum, când puneau oala la foc să facă mâncare soseau cu sarea pe când trebuiau să săreze mâncarea. Drumul de la noi şi până unde mereau ei după sare era cam de 30-40km.
    Se mai spune că după ani şi ani, când se întorcea acasă, fata unui horoieş o văzut ceva curios – ce zgâriau pământu – şi, ca să vadă şi părinţii ei  aceste vietăţi le-a luat în zadie şi a pornit cătă casă. Ajungând în faţa părinţilor le-a arătat ce-a găsit zicând:
    - Uită tată ce viermişori zgâriau pământul nost´ !
    Horoieşul, tatăl fetii, după ce s-a uitat bine la vietăţile acelea i-a zis:
    - Du-i fătu meu ´napoi de unde i-ai luat dar cu grijă să nu-i vatămi că aiştia ne-or moşteni pă noi ! 
    Arătându-i mai cu băgare de samă i-a spus că este vorba despre un om cu plugul tras de boi şi i-s mai zis:
    - Omuleţii aceştia mici vor stăpânii tot pământu iar noi, cei mari, vom dispărea, încetu cu încetu şi numai numele ne va rămânea..


Antologie de cultura populara bihoreana - Miron Pompiliu - Oradea
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.