» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda Lebedei


    Odată, demult, demult, trăia īntr-un sat dintr-o ţară īndepărtată, o femeie săracă şi văduvă, care avea doar o fetiţă mică, dar cuminte şi foarte frumoasă.
    Lebăda, căci aşa se numea fetiţa, īn timp ce creştea, se făcea tot mai cuminte şi frumoasă, īncīt īntreg satul o lăuda şi o da pildă celorlalţi copii iar cīnd īmplini vīrsta de şapte ani, mamă-sa o trimise la şcoală, unde ea īnvăţa de minune. Īn sfīrşit era o comoară de fată.
    Tocmai īn anul cīnd Lebăda isprăvi şcoala, se īntīmplă ca mamă-sa să se īmbolnăvească greu şi să moară.
    Sărmana fată, rămasă singură, fără nici un sprijin şi fără nici o mīngīiere, fu luată de un om mai cu stare, ca s-o crească; dar degeaba. Nu mai avea mīngīierea de mamă şi apoi copiii acestuia o sīcīiau.
    Īntr-una din zile, ea se hotărī să plece īn lume, că poate va găsi un loc mai bun. Zis şi făcut. Pīndi pīnă ce toţi ai casei erau duşi după treburi, se furişă prin fundul grădinii şi cīnd ajunse la drumul mare, o luă la fugă, pīnă ce ieşi afară din sat. Era o zi caldă de vară. Lebăda mergea pe drumul prăfuit, gīndindu-se cum alţi copii stau fără grije la casele părinţilor lor, pe cīnd ea trebuie să rătăcească cine ştie cīt, pīnă cīnd va găsi un adăpost. La joc nici nu se mai gīndea.
    Nu după mult timp, zări o pădure prin care trebuia să treacă. Ajunsă acolo, ea se aşeză pe iarbă, să se răcorească, iar mai tīrziu se afundă printre copaci, să caute flori şi fructe de pădure.
    Dar, deodată băgă de seamă că se īnsera. Un fior īi străbătu toi corpul. Ce să facă ? Nu mai găsea drumul şi apoi unde să se ducă noaptea ? Īntunericul se cobora din ce īn ce şi odată cu dīnsul, nori groşi şi negri prevesteau sosirea unei furtuni.
Lebăda, speriată, īncepu să alerge īncoace şi īncolo, spre a găsi drumul, dar vai ! rătăcise de-a binelea.
    Deodată, un fulger roşu brăzdă cerul. Urmă un bubuit puternic şi un vīnt vijelios īncepu să bată cu furie. Furtuna sosise. Sărmana fată, plīngīnd şi tremurīnd de spaimă, se adăposti līngă un arbore gros, ascunzīndu-şi faţa īn mīini, spre a nu mai vedea nimic īn prejurul ei.
    Īn curīnd īi veni īn minte cum mamă-sa o īnvăţase, ca īn timp de furtună să zică: „Tatăl nostru”. Repede se ridică īn picioare şi, cu mīinile īmpreunate, şopti printre lacrămi rugăciunea.
    Dumnezeu, care īntotdeauna ascultă ruga copiilor cuminţi īi veni īn ajutor.
    Ca prin minune furtuna īncetă iar fata văzu aproape de ea o femeie nespus de frumoasă, īmbrăcată cu o haină luminoasă iar īn picioare purta pantofi ţesuţi din fir de aur, cu cīte o stea pe vīrful fiecăruia. Părul său auriu, asemănător cu razele de soare, se revărsa īn valuri bogate pe spate şi peste umeri iar copacii īşi plecau crengile pīnă la pămīnt, ca şi cum i s-ar fi īnchinat.
    - Fetiţa mea - īi spuse minunata făptură - eu sīnt Zīna-Zorilor şi auzindu-ţi rugăciunea, am venit să te iau cu mine; ştiu că eşti orfană şi nu ai pe nimeni de aceea vei merge la palatul meu, unde vei trăi īn cea mai mare fericire.
    Fata uimită şi de vederea zīnei, şi de norocul ce-o aştepta, nu putu mai mult decīt să-i mulţumească. Ca de o putere nevăzută se pomeni ridicată īn sus şi se văzu plutind pe deasupra munţilor, cīmpiilor, satelor şi oraşelor pīnă ce se lăsară departe, departe, la porţile unui minunat palat de cristal, care avea douăsprezece turnuri de aur şi īn vīrful fiecărui turn strălucea cīte un luceafăr.
    Era palatul zīnei. Īndată aci, Lebăda fu īmbrăcată cu veşminte scumpe şi i se dădu serviciul de supraveghetoare a personalului palatului, care era compus din felurite păsări şi animale.
    Trecīnd un timp oarecare de viaţă īmbelşugată, Lebăda se schimbă cu totul de cum fusese şi-n loc de fată smerită, cuminte şi miloasă, deveni mīndră şi īncepu să persecute bietele păsări şi animale, ba pe care i se părea că nu-i intră īn voie, le biciuia şi nu le da de mīncare.
    Răbdară bietele fiinţe o bucată de vreme dar cīnd văzură că nu mai e chip de scăpare, se adunară īn ascuns, ca să se sfătuiască cum să scape de pacoste.
    Īn sfīrşit, după multă trudă, se găsi tocmai o cioară zburlită, care să vină īntr-ajutor. Păşi īn faţa tuturor şi zise:
    - Eu am găsit gīndul cel mai bun de scăpare şi tot eu īl voi duce la īndeplinire.
    Şi, după ce le spuse gīndul său, toate lighioanele īncepură să sară de bucurie, īncīt ridicară un nor de praf şi fulgi, de se speriară şi ele.
    Īntr-o seară pe cīnd Lebăda se plimba pe aleile grădinii, cioara cu pricina īi ieşi īn cale şi după ce se tăvăli de mai multe ori pe jos, ca semn de plecăciune, zise:
    - Dragă fată, fie-mi iertat că īndrăznesc dar mai toate lighioanele ne-am hotărīt să te alegem ca stăpīna noastră.
    Lebăda, mirată de cele auzite, răspunse:
    - Dar cum se poate una ca asta ? Nu aveţi de stăpīnă pe zīnă ? Şi apoi, cum pot eu să-i iau locul ?
    - Īţi voi spune eu cum - zise cioara - numai dacă vrei. 
    Lebăda căreia īi convenea de minune aceasta, răspunse:
    - Bine, vreau, numai spune-mi cum să fac. 
    Atunci cioara urmă:
    - Fură cheia de argint de la palatul zīnei, du-te īn turnul cel mai īnalt, deschide uşa de acolo şi intră. Vei vedea o baie de aur plină cu lapte şi, dacă tu te vei scălda īn ea, vei deveni ca zīna, iar dīnsa nu va mai avea nici o putere.
    Lebăda, ispitită şi mīndră că va deveni zīnă, se duse repede, fură cheia şi intră īn camera de baie a zīnei. Dar n-apucă să se īnmoaie bine īn baie, că se īntīmplă ceva ciudat.
    Văzu cu groază cum tot trupul i se acoperi cu pene albe, cum mīinile i se prefăcură īn aripi, picioarele īn labe ca de gīscă iar capul i se prefăcu īn cioc. Vru să ţipe, dar glasul īi era piţigăiat.
    Īnţelegīnd că a fost pedepsită de Dumnezeu pentru mīndria şi nesocotinţa ei, ieşi cum putu şi īşi luă zborul pīnă se lasă pe un lac...
    Şi de atunci, pluteşte mereu pe ape, căindu-se de greşeala pe care a făcut-o...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.