» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda Păunului


    Se zice că la īnceput, cīnd a făcut Dumnezeu toate vietăţile de pe pămīnt, pe toate păsările le-a făcut albe şi nu le-a dat nici un nume. Ele se deosebeau una de alta prin mărime şi prin cīntec. Dar nu fu destul, fiindcă Dumnezeu nu putea să cheme la el nici o pasăre, că n-avea nume cum să le strige. Mai ales că Dumnezeu ar fi vrut să le mai dea cīte un sfat, de cum trebuie să trăiască şi cum să se hrănească. Dar ele, după ce le-a făcut, toate au plecat de līngă Sfīntul-Părinte, afară numai de una, care tot pe aproape de Atotputernicul se ţinea.
    Se gīndi atunci bunul Tată, ca să dea cīte un nume la fiecare şi să le coloreze şi penele īn chip deosebit, ca aşa să se īnţeleagă mai uşor cu ele. Porunci deci slujitorilor, ca să-i aducă tot felul de vopsele, pentru ca să se apuce de lucru. Dar cine să-i adune păsările iar la un loc, că pămīntul era mare, păsări multe şi nici una nu ştia de ce voia Dumnezeu să facă. Cum vede īnsă līngă el pe zburătoarea care nu se depărtase de tronul sfīnt, o cheamă şi īi spune, ca ea să adune cum va şti, pe toate celelalte.
    Atīt a trebuit, că unde se apucă acest crainic al Domnului să ţipe cīt īl lua pliscul, īn cele patru laturi ale lumii şi să cheme păsărimea toată la īmpodobit şi la botez. Şi, cu cīt ţipa mai tare, cu atīt mai mult īşi rotea coada, mīndru de cinstea ce i-o făcuse Domnul, de a-l pune pe el să dea de ştire surorilor această veste.
    Păsările mari şi mici, mai mult speriate de aşa ţipăt şi de teamă ca pliscul īngīmfatului lor frate să nu se lărgească pīnă dincolo de urechi, de atīta strigăt, au alergat, care cum au putut, īn faţa Sfīntului-Stăpīn.
    Dumnezeu a īnceput să le vopsească pe fiecare cum a vrut el şi să le pună şi nume. Cīnd a venit şi rīndul celei care dăduse vestea celorlalte, ca semn de recunoştinţă, Dumnezeu a vopsit-o cu cele mai mīndre culori şi mai ales coada i-a īmpodobit-o cum nu se putea mai frumos. Dar pentru că se arătase mīndră faţă de celelalte, i-a zis:
    - Numele tău să fie păun şi să īnsemneze mīndrie iar īn loc de cīntec, tu să nu poţi decīt a ţipa !
    Şi de atunci a rămas păunul cu penele mīndre dar fără glas frumos, ci numai ţipă.


....... iar dacă strigați la el ”lion !” (un pic nazal, un pic ascuțit) veți avea o surpriză.....


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.