» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda Liliacului


    Pană-īmpărat avea un singur fecior, căruia i-a pus numde Liliac. Fiind īnaintat īn vīrstă, īmpăratul a chemat pe fiul său şi, binecuvīntīndu-l, i-a dăruit īntreaga īmpărăţie.
    Liliac ajuns īmpărat, a căutat la īnceput să-şi cunoască marginile īmpărăţiei, precum şi pe supuşii pe care-i conducea şi bineīnţeles, la rīndul lor şi aceştia să cunoască pe noul īmpărat.
    Īntr-o zi hotărăşte īmpăratul să se adune oaste mare, să se īncarce care cu provizii, pentru atīta timp cīt găsise de cuviinţă că-i va ajunge ca să dea ocol ţării sale. Cīnd a văzut că totul e gata, a pornit la drum. Şi mergīnd aşa din sat īn sat şi din oraş īn oraş, zi de vară pīnă-n seară, a ajuns īntr-o bună zi īntr-un cătun, unde oamenii i-au ieşit īnainte, zicīndu-i:
    - Măria-ta, fii bine venit la noi şi Dumnezeu să-ţi dea multă sănătate dar dacă ţi-e scumpă viaţa, te-am ruga să nu intri īn satul nostru !
    - De ce ? a īntrebat viteazul īmpărat.
    - Aici īn apropiere, măria-ta, īntr-o peşteră fără margeni şi īntunecoasă de nu vezi la doi paşi, locuieşte o zgripţuroaică şi pe oricine trece pe acolo şi ea l-a ochit, pe dată īl şi vrăjeşte, prefăcīndu-l īntr-un animal, īntr-o pasăre, sau chiar de multe ori, īntr-o stană de piatră.
    Īmpăratul nu luă īnsă īn seamă cele spuse şi se īndreptă fără prea multă zăbavă, drept spre peştera cu vrăjitoarea.
    Aceasta, dīnd cu ochii de mīndrul īmpărat, īndată īl prefăcu īntr-un şoarece. Bietul animal, de frică, se ascunse sub o lespede de piatră.          
    După cīteva zile, nemaiputīnd suferi foamea şi setea, şoricelul ieşi din ascunzătoare şi īncet, īncet, hai, hai, se īndreptă pre sat. Aici, nemerind la o casă, intră īnăuntru şi stătu cīteva zile pe unde putu, apoi se mai gīndi el şi īşi aşeză culcuşul tocmai līngă sobă, īntr-o crăpătură īn zid.
Pisica īnsă, care īntr-una veghează după hrana ei gustoasă, mirosindu-l īntr-una din zile, īi şi dovedi īndată culcuşul. Dar Liliac, īnţelept cum era, īnţelegīndu-i gīndul şiret, o şterse frumuşel de acolo şi pe dibuite a nimerit tocmai la biserica din sat, unde īncet, īncet, strecurīndu-se pe sub uşă a pătruns īnăuntru.
    Aici, fiind linişte deplină, avīnd de mīncare nafora rămasă de la īmpărtăşania credincioşilor iar ca băutură aiasma cu care se botează copii, o ducea cīt se poate de bine.
    După cītva timp, īncepīnd săptămāna patimilor Domnului, şoricelul, de frica lumii care se aduna numeroasă la denii, neavīnd face, s-a urcat tocmai īn clopotniţă. Dar nici aici nu putu sta mult timp, căci mergīnd cīntăreţii să tragă clopotul după obicei, au dat peste el.
    Neavīnd altceva de făcut şi voind să coboare iarăşi īn biserică, deodată simţi că nu mai poate merge pe picioare; fără să-şi dea seama, i se părea că pluteşte ca īntr-un vis. Şi aşa, īntr-o bună zi, se pomeni zburīnd pe deasupra mulţimii.
    Văzīnd fereastra, care din cauza căldurii din biserică era deschisă, a izbucnit afară şi īn īntunericul nopţii a petrecut pīnă la ziuă, cīnd din nou a īnceput să zboare prin locuri ascunse, ferite de ochiul oamenilor.
   După mai multe rotocoale, recunoscīnd drumul pe unde venise, se īndreptă către peştera zgripţuroaicei. Aceasta tocmai se afla la bucătărie, cu capul gol şi părul vīlvoi. Liliac, pentru a se răzbuna, se repede deodată asupra ei, īncurcīndu-i-se cu ghearele īn părul capului. Mai de spaimă, mai de durere, zgripţuroaica a īnceput să ţipe cīt o ţinea gura:
   - Săriţi, oameni buni, năpastă pe capul meu !
S-au repezit atunci oamenii şi cu sape, securi şi topoare, au omorīt vrăjitoarea, scăpīnd satul de aşa pacoste.
   Iar Liliac sărmanul, a rămas pīnă īn ziua de astăzi, liliacul zburător.


Tony Brill - Legende şi povestiri cu albine - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.