» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda greierului


    Pe vremea lui Alexandru-împărat, trăia un fecior frumos ca o fecioară şi harnic de n-avea pereche dar poznaş de-i mersese vestea şi povestea peste toate ţările. 
    Fetele de împăraţi se mustrau aruncându-şi cât în lună şi în soare, povestindu-se şi hulindu-se de erau de mirare toate neamurile. Fiecare se ţinea că numai al ei trebuie să fie, că numai ea e vrednică de un bărbăţel ca el.. Dar apoi, când îl auzeai cântând, te făcea de-ţi sta mintea în loc, aşa glas mândru şi duios avea.
    Nu-i vorbă, chiar şi mamele fetelor îl îndrăgiră; ba şi împăraţii moşnegi cu barba până la genunche încă îşi dădeau genele şi sprâncenele lor stufoase în lături, ca să vadă pe Fătul cel Frumos ca o minune şi scump ca un boţ de aur.
    Toată lumea îl plăcea, numai Alexandru-împărat nu-l putea vedea în ochi, atât de urât îi era. Căci cum, Doamne, nu l-ar avea urât, când el era împăratul cel mai mare şi mai vestit din lume şi tot nu era băgat în seamă nici pe departe de fetele celorlalţi împăraţi. Din pricina aceasta s-a şi început apoi o ură între ei, de nici Soarele, care pe atunci umbla pe pământ, nu i-a putut împăca.
    Alexandru-împărat s-ar fi împăcat bucuros cu cel Făt-Frumos, pe lângă învoiala ca el nici când să nu vie în poveşti la drăguţa sa.
    Făt-Frumos îşi bătea joc de învoiala lui Alexandru-împărat şi, în ciuda lui, tot mai des se ducea la drăguţa lui, şi-i cânta câte numai el ştia.
    Soarele, văzând batjocura ce o făcea Făt-Frumos, l-a luat o dată la fugă şi l-a alungat aşa de mult că, din alb şi frumos cum era, s-a făcut negru precum cărbunele; şi din mare şi voinic ce era, s-a făcut numai cât o alună, ascunzându-se la o femeie săracă sub vatra focului, de unde strigând femeii:
    - Griji, griji, griji, griji, griji, griji ! ca să nu mă găsească Soarele ! s-a prefăcut în grieruş.
    Soarele, auzindu-l, i-a zis:
    - No ! tot acolo să şezi şi flămând şi însetat, ziua şi noaptea să tot strigi numai tot: griji, griji, griji, griji, griji, griji !
    Fetele cele frumoase, auzind de întâmplarea aceea, s-au supărat rău şi, prefăcându-se şi ele în furnici, i-au cărat de mâncare bietului grieruş şi îi cară încă şi în ziua de azi ca să nu moară de foame.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.