» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legendă


    Cică la īnceputul īnceputului, Dumnezeu a chemat la dīnsul păsările, ca să le pună nume şi să le dea cīte un dar.
    Privighetoarea căpătase cel mai frumos grai şi numele de „regina păsărilor”. „Pasărea paradisului” căpătă cea mai minunată īmbrăcăminte, apoi venea fazanul, struţul, păunul, sturzul, sticletile şi celelalte.
    Tocmai pe cīnd păsările se rīnduiseră īn jurul tronului ceresc şi ascultau uimite cīntecul reginei lor, iată la poarta raiului:măgarul: cioc, cioc, cioc...
    - Cine e ? īntrebă Sfīntu Petre cu cheile īn mīnă.
    - Eu - răspunse cel venit - vreau să intru la Dumnezeu să-i cīnt.
    - Merticul ăsta s-a dat păsărilor, tu poţi pleca - mai zise Sfīntul.
    - Nu plec - se īmpotrivea măgarul - pīnă cīnd nu mă duci īn faţa Tatălui-Ceresc. Dumnezeu s-a īnşelat că nu m-a chemat şi pe mine. Descuie !
    - Fă-i voia, Petre - zise Dumnezeu, cunoscīnd glasul celui venit.         
    Şi, īnfăţişīndu-se măgarul, īşi drese glasul şi īncepu a zbiera atīt de răguşit, că Dumnezeu īşi astupă urechile, iar păsăretul se cutremură.
    - Văzut-ai, Doamne, ce glas plăcut am ? Eu sīnt regele cīntecului, nu privighetoarea.
    Sfīntu Petre, auzindu-i obrăznicia peste fire, īl apucă de urechi, să-l dea afară. Dar măgarul se opintea din răsputeri să rămīnă locului; nu se da dus, īn ruptul capului.
    - Nu, eu aci rămīn, pīnă-mi va da Domnul binecuvīntarea. 
    Şi animalul da īndărăt, Sfīntul trăgea spre poartă, pīnă-i lungi urechile īndărătnicului.
    - Drege-mi urechile cum erau la īnceput - zbieră măgarul, simţind ceva bălăbănind de o parte şi de alta a capului.
    Drept răspuns, Sfīntu Petre īl īnşfacă mai zdravăn de urechi şi-l aruncă cīt colo pe poarta raiului.
    Urechiatul, rostogolindu-se, scoase un răget fioros, de se cutremură toartele cerului şi pe pămīnt ajungīnd, rămas-a cu urechi lungi şi glas urīt, pīnă īn ziua de azi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.